Casuta

Publicat pe Actualizat pe

Pentru proiectul meu „O carte pentru gradinita”, am primit de la Editura Cartea copiilor cea mai dulce si mai emotionanta carte. „Casuta” este o poveste geniala in simplitatea ei, si poate fi inteleasa pe mai multe planuri. Ilustratia vintage este plina de viata si miscare, cu multe detalii, fara sa fie pretentioasa. Orice copil poate invata sa deseneze de la Virginia Lee Burton o casuta, o floare, un copac incarcat cu mere.

casuta 4

Dar cartea aceasta nu este o carte cu lectii de desen, este povestea unei casute care traieste undeva la tara, pe un camp cu margarete si treptat este inghitita de orasul care se extinde, de tehnologia care avanseaza. Trista si singura, inghesuita de zgarie-nori si sufocata de tramvaie, nu mai poate vedea cum curg anotimpurile, cum rasare soarele si cum straluceste luna. Casuta este salvata de o urmasa a familiei care o muta inapoi la tara, pe varful unui deal. Am avut lacrimi in glas cat timp le-am citit-o copiilor mei pentru ca eu sunt „casuta”, eu sunt fetita de la tara care se bucura de fiecare anotimp, eu m-am mutat la oras si am trecut intr-o primavara pe langa pomii infloriti fara sa-i observ, eu nu mai stiu cum arata un cer instelat. Noi toti suntem casute vii care se bucura de larma si tipetele copiilor, noi imbatranim, ne insinguram si ne blazam. Tușa de nostalgie nu poate fi detectata de catre copii, caci nu au experienta de viata necesara, ei se pot bucura cautand personaje in ilustratia autoarei, pot invata despre ciclurile anotimpurilor, cate ceva despre nasterea oraselor si evolutia tehnica, despre rural si urban.

Nu mi s-a mai intamplat de mult sa ma emotioneze si sa ma impresioneze atat de tare o carte pentru copii, e o comoara asa cum a spus cineva pe Facebook, am cautat sa aflu mai multe despre autoarea ei, care pare sa fi fost o doamna calda si draguta, iar povestea este inspirata din realitate, familia ei a cumparat o casuta si au mutat-o pe roti intr-un camp plin cu margarete.

casuta 1

Nu o pot cataloga pentru o anumita categorie de varsta, e o carte care ramane neatinsa de ani, de altfel a luat si un premiu important in literatura pentru copii. E de pus in biblioteca langa „Micul print” – doar ca e mai frumos ilustrata – si de citit de la 3 la 99 ani.

Sursa foto 2

Sursa foto 1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s