Dar tu ce ai de scris pentru azi? sau temele la clasa I

Publicat pe Actualizat pe

Am trecut de gradinita, unde nici macar o secunda nu s-a pus problema temelor pentru acasa, desi am inteles ca se practica la multe gradinite, am absolvit cu brio clasa pregatitoare unde nu se dau teme pentru acasa si, din fericire, s-a respectat asta cu exceptia catorva fise care nu erau terminate la timp si iata-ne in clasa I. Coplesite, asta este cuvantul, si imi dau perfect seama ca vorbesc la plural, pana cand copilul isi intra in ritm, isi formeaza anumite deprinderi pentru a studia sau mai bine a zis a aprofunda acasa ce a studiat la scoala, parintele face front comun cu copilul si incearca impreuna sa invinga tema pentru acasa.

Copilul porneste la drum cu mult entuziasm, il incanta aceasta sarcina noua, e o responsabilitate de „copil mare”. Ar fi ideal ca acest entuziasm sa se pastreze pana in sesiunile studentesti, doar ca noi, parintii, invatatorii si profesorii, ne pricepem de minune sa-l calcam in picioare.

Tema pentru acasa se incepe cand copilul s-a odihnit putin dupa scoala, Eva doarme, se uita la desene sau facem altceva impreuna, de regula le citesc o poveste si sta in pat linistita pana cand adoarme fratele ei.

Televizorul si orice alt device care poate distrage atentia se inchide, in nici un caz copilul nu-si face temele cu televizorul mergand pe desene in fundal.

La inceput stateam langa ea cand scria, dar acum nu mai este cazul, poate citi singura enunturile si vreau sa-si formeze un algoritm propriu de lucru. Dar nu plec nicaieri, raman prin preajma si raspund imediat ce are nevoie de ajutor, mai ales ca enunturile par scrise de persoane extrem de pretentioase care fac aschii daca dau cu limba peste dinti, ei nu zic  „deseneaza”, ci „reprezinta grafic”

Parintele trebuie sa-si invinga demonii personali, sa-si faca o introspectie serioasa si o incursiune lunga prin propriile amintiri de scolar mic. Lovitul copilului cu cartea in cap, tipetele si formularea de epitete jignitoare la adresa copilului nu sunt permise. Eu inca mai calatoresc inapoi in timp si sunt al naibii de surprinsa de ce gasesc acolo, cum ar fi o rabdare limitata cand vine vorba de teme, tendinta de a explica apasat sau chiar de a tipa cand alte metode esueaza.

Incerc intotdeauna sa pun accentul pe ce a facut bine. O laud ca exceleaza la matematica sau ca a facut o litera „frumoasa”, chiar daca celelalte 20 sunt urate. „Uite ce frumos e t mic  aici, parca tine piciorusele apropiate ca la balet, merge pe varfuri. E drept ca vecinul lui e cam cracanat, pare sa aiba nevoie la WC”. Aici imi calc adesea pe inima, eu nu cred in scrisul frumos, cred ca scrisul este ceva personal cum este si nasul. Poate tie nu-ti place nasul meu desi eu il consider frumos si plin de personalitate, nici nu prea mai vad unde ajungem cu un scris frumos, caci inainte era valoros pentru un scrib sau pentru un calugar care copia manuscrise in manastiri, inainte de aparitia tiparului, ba si mai tarziu o fata de pension scria caligrafic si broda dantela ca sa se poata marita bine. In fine, desi caligrafia s-a scos din programa scolara, fie-i tarana grea ca mi-a halit clasele a III-a si a IV-a, continua s -si poarte fantoma hada prin scolile romanesti, topaind pe holuri alaturi de tovarasa ei, munca din greu, eu incerc sa scot in evidenta ce face Eva bine, pentru a reduce pe cat posibil stresul la care este supusa la scoala.

Temele se fac cu pauze pentru ca un copil de 7-8 ani nu se poate concentra pe perioade lungi de timp. Maximum de concentrare pe care l-am observat este de 20-30 minute, dupa care e contraproductiv sa continuam, mai bine ne relaxam un pic.

Durata temelor.

Psihologi renumiti cum ar Alfie Kohn spun ca la durata temelor ar trebui sa se adauge 10 minute pentru fiecare clasa. Adica 10 minute la clasa I, 20 la clasa a II-a, 30 la clasa a III-a samd. Ei bine, suntem departe de asta, oricat as incerca sa impart pe felii temele si sa le distribui pe zile, tot ajungem la minim o ora pe zi. Minim si fara week-end.

Am gasit un studiu al Universitatii Stanford publicat in Jurnalul de Educatie Experimentala conform caruia prea multe teme conduc la:

Stress – 56% dintre respondenti considera temele pentru acasa un factor major de stress. Mai putin de 1% au spus ca temele nu sunt deloc stresante.

Probleme de sanatate – multi elevi au raportat dureri de cap, probleme la stomac, scaderi in greutate si extenuare.

Mai putin timp pentru viata sociala – elevii cred ca-si petrec mult prea mult timp cu temele, in dauna unor activitati placute desfasurate alaturi de familie sau de prieteni, adica joaca. Iar asta este dureros, jocul este foarte important  in dezvoltarea unui copil, influentand creativitatea, abilitatile sociale si chiar dezvoltarea cerebrala. Absenta jocului, a exercitiului fizic, a interactiunii sociale libere poate afecta copilul pe termen lung si chiar poate duce la probleme de sanatate. Deci e gresit sa tii in permanenta copilul ocupat cu scoala, teme, cursuri, meditatii, copilul are copilaria lui, iar intelepciunea lui e jocul, nu stiu daca aceasta generatie de parinti va rezolva ceva arzand etapele, pana la urma dupa clasa I nu urmeaza doctoratul, ci clasa a II-a. Ma intreb adesea, pentru ca am avut mereu discutii in parc referitoare la copilul care trebuie sa fie mereu ocupat – nu sunt un combatant verbal, mai degraba ascult si observ – daca nu cumva suntem o generatie neglijata in copilarie, acea cheie la gat cu care ne laudam mereu, iar asta ne indeamna sa recuperam ce simtim sau credem ca am pierdut pe pielea copiilor nostri.

Surse: www.psychologytoday.com, www.alfiekohn.org, Saptamana medicala

„Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea e jocul!
Tanarul canta: jocul si intelepciunea mea e iubirea!
Batranul tace: iubirea si jocul meu e intelepciunea”

Lucian Blaga

4 gânduri despre „Dar tu ce ai de scris pentru azi? sau temele la clasa I

    Alina Dumitru a spus:
    9 Decembrie 2014 la 10:49 PM

    Clasa zero, dar e echivalentul clasei I din Romania, incepe aici la 5 ani. Unii parinti amana, deci copiii au fie 5, fie 6 ani cand incep scoala. Au teme cam dupa cateva saptamani de acomodare. Initial sunt exercitii de caligrafie, desi nu se urmareste musai acea cursivitate si curatenie a scrisului, ci mai degraba o acuratete minimala a literelor, alfabetului. Altfel ei incep direct cu cuvinte, si scris si citit, fara a li se corecta (mai ales nu cu rosu), ci doar reaminti mereu varianta corecta. Daca am timp azi o sa incerc sa fotografiez cam cum arata caietele lor de inceput. Unele liniate, altele nu, nu se tine cont daca scriu compact sau la dunga, important e sa fie ei confortabili cu exprimarea (per se). Scriu numai cu creionul si chiar e incurajata auto-corectarea.
    Temele sunt facute / gandite sa ia cam 10 minute, da, din pacate dupa sase ore de scoala copiilor le cam piere cheful sau concentrarea, si atunci tot la o ora ajungi. Au ceva de scris (la inceput exercitiile de care vorbeam, apoi focusat pe spelling, cuvinte simple spre din ce in ce mai complexe), plus macar o pagina de exercitii de matematica (sau inlocuita cu un numar de, pe un portal la care scoala e abonata, fiecare copil avand un username si o parola cu care se logheaza, atat de la scoala, cat si de acasa – http://www.mathletics.com.au/ ), plus, zilnic, asta inca din primele zile, o carte de citit. Cartile sunt de cateva pagini, usurele, cu ilustratii multe, la inceput fix pentru 5-6 ani, istorioare scurte, diverse altele informative, pe tematici de natura, stiinta, istorie etc. Pe masura ce avanseaza in fluenta, si cartile astea zilnice devin mai complexe si mai consistente. Acum de exemplu cea mare citeste de la o zi la alta carti de 60-80 de pagini, mini romane sau, tot asa, felurite istorioare.
    Exemple de carti de scoala, din cele zilnice, la nivel de incepatori: http://www.schoolessentials.com.au/Search/?SearchBy=%20Foundation
    Mai au un site de literacy (http://www.sunshineonline.com.au/ ), de asemenea prin abonament si username individual, prin scoala, si pe ala il acceseaza aproape zilnic, in functie de ce li se cere de catre invatator/oare.

    De la clasa a 2a incolo temele sunt uneori axate pe diverse proiecte, de stiinta sau istorie, au termen de cateva saptamani sa le finalizeze, cu documentare, schita, apoi scris (prezentare in power point sau word), cu o diorama atasata eventual. Maria, in clasa a 3a acum, echivalentul celei de-a 4a din Romania, la 8 ani, a avut proiect de o luna pe tema surselor de energie finite, de exemplu.
    Una peste alta, da, si la noi tot cam o ora ajunge timpul alocat temelor. Mie mi se pare frustrant, desi, da, le admit utilitatea (partiala) si, da, sunt gandite relativ destept, ca format. Dar ca sa ai un copil de 5,6,8, chiar si 9 ani, cu toata ziua consumata pe activitati scolare mi se pare enorm. E frustrant si pentru mine, ca parinte, si pentru ele, e prea mult, prea intruna.

    Am uitat sa precizez ca la toate materiile se lucreaza individual cu copiii, chiar si in clase de cate 20-22, sunt grupati pe nivele de citit/intelegere, uneori e si o grupa cu un singur elev, daca acela a ajuns sa avanseze mult (ori, dimpotriva, sa ramana in urma mult). Maria, cea mare a mea, citea de exemplu inca din clasa 1 (al doilea an de scoala) carti pentru, teoretic, clasa a5a sau a6a. Au cutii coordonate pe culori, fiecarui nivel corespunzandu-i o culoare asadar, iar copiii stiu din care cutie sa-si ia fiecare, cu imprumut, acea carticica zilnica.
    Nu au manuale aici, nu exista carte de citire sau abecedar, se lucreaza cu fiecare in parte, multe activitati interactive, nici nu prea stau in banci, se plimba mult prin clasa sau au ecrane de proiector mari in perete, deci cumva in loc de lectia x sunt aceste readers, asa se cheama, de fiecare zi. Citesc una la scoala, una acasa.

      adra_bell a răspuns:
      10 Decembrie 2014 la 7:20 PM

      e mai complicat la voi cu spellingul ala, desi nici la noi nu se scrie chiar cum se aude, imi dau seama si dupa cum scrie Eva „aier” in loc de aer. In rest, ce sa zic, noi am mai vorbit des despre scoala in Australia vs scoala din Romania, tot respectul pentru cum ii inteleg ei pe copii. La noi, copilul de 6 ani trebuie sa stea nemiscat in banca, ii cerem sa-si infraneze dorinta naturala de miscare la aceasta varsta, la voi nu prea se sta in banca. Noi dam bani cu ghiotura pe manuale si caiete – nici macar nu aduc in discutie calitatea lor – voi nu aveti deloc, dar se merge mult pe citit si dezvoltarea capacitatilor organizatorice si creative ale copilului. Iarasi, aplecarea sistemului pentru a proteja unicitatea si personalitatea fiecarui elev, comparativ cu incrancenarea noastra de a-i uniformiza. Offf, off, tare mult mai avem, e vorba de schimbarea modului de gandire nici pe departe de bani sau tehnica.

    Alina Dumitru a spus:
    9 Decembrie 2014 la 10:51 PM

    Si uite aici cam cum arata caietele lor de lteracy (writing, spelling):

    http://ninadavis.me/tag/independent-writing/

    Adriana B a spus:
    20 Ianuarie 2015 la 3:14 PM

    Andra, ai dreptate… eset o problema de mentalitate

    Alina, eu am ramas fara cuvinte dupa ce am vizitat site-ul mentionat in mesajul precedent. Par sa fie extrem de lejeri la capitolul writing, spre deosebire de ceea ce se intampla la noi (este unul din instrumentele principale de predare, iar in clasele mici se insista destul de mult pe scrisul caligrafic)

    Andra, problema cu cantitatea de teme se complica de la un an la altul, poate deveni frustrat pt copil si parinti. Depinde, fara indoiala, de invatator / profesor,se pare insa ca balanta inclina in favoarea celor care aplica metoda asta.

    http://femeicaminesicatine.blogspot.ro/2015/01/atat-de-trist-sunt-parinte-indurerat-ma.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s