Caruciorul

Publicat pe Actualizat pe

Danseaza serioasa, tinand buzele stranse a concentrare, privindu-se in oglinda, atenta la fiecare miscare. Pas, pas, fandare, intoarcere, scutura pampoanele, abia dupa asta are timp sa-mi arunce o privire de zambet zglobiu. Eu il intampin prin usa intredeschisa cu un zambet de incurajare si cu ochii mustind de acea induiosare specifica mamelor. Pauza, se imbraca cat poate de repede, cu gesturi precise si triseaza la incaltat, vine cu cizmele in mana sa i le pun eu. Mica zeitate nestiutoare, ma plec, asez ciorapi, leg sireturi, mecanic imi vine sa-i depun un pupic pe genunchi, i-l las in gand, nu se mai cade, ar vede-o colegii, ar fi jenata. Ma impiedic de un carucior metalic si se rade de mami, cea care e mai impiedicata decat ei, copiii astia mari, care nu mai sunt bebelusi si doar seara se inghesuie si se cearta pe cuibul matern al bratelor mele, acasa unde nimeni nu-i vede.

Caruciorul ala, mami, stii ce zic colegii mei despre el?

Care carucior?

Ala albastru, de fier, din usa de la dansuri, il stii? De te-ai impiedicat tu de el.

Aha, il stiu, ce zic?

Eee, o prostie inventata, le e frica de el, cica e viu.

Un carucior viu? Si tu ce crezi?

Nu se poate, mami, e doar un carucior care cara laptele si cornurile, dar ei cred ca peste noapte prinde viata si colinda pe la fiecare clasa. Fura din dulapuri, e un carucior rau.

Adica e un carucior hot?!

Mai mult de atat. E viu. Colegii se apropie ziua de el, tiptil-tiptil, si apoi fug inapoi si tipa. Dar nu se poate sa fie viu, nu-i asa?!

Ne oprim pe scari sa le pun manusile, tot repetam, fiecare manusa se pune de mai multe ori, degetele mici nu nimeresc mereu culcusul cald destinat fiecaruia, si ma gandesc la toate personajele care ma inconjoara. Monstri voiosi si inofensivi care traiesc in intunericul baii, spiridusii cariei care au izgonit-o pe Zana maseluta asta iarna cand i-a cazut al 5-lea dinte, Momomo cel care locuieste pe hol si acum caruciorul viu. Cu toti m-am luptat, i-am stropit cu apa, i-am izgonit cu povesti si le-am dat suturi in fund.

Le deschid usa, cu grija, le zic, sa nu cadeti pe scari, nu fugiti in strada, nu mergeti pe langa blocuri, nu fugi, copile, ocoleste cainele ala, ai grija la bicicleta, ce-ai facut azi la scoala, a mai tipat doamna la voi, i-ai mai vazut pe copiii aia mari la toaleta….

Am 10 ochi, o suta de maini, o mie de cuvinte iscusite prin care iscodesc si scot de ciuf  din ciripeala copilareasca gesturi nepotrivite ale adultilor, posibile amenintari ale strainilor. De pe blocuri cad sloiuri mari de gheata, un biciclist goneste pe trotuare, printre oameni, poate e beat, un maidanez urias se apropie prea mult de noi, o toanta se impiedica de copii, chipuri zeci sub care se pot ascunde abuzatori, pedofili, hoti adevarati.

Auzi, iubita?! Caruciorul ala n-are cum sa fie viu, dar si daca ar fi, sa nu va speriati de el. Pana la urma ar putea doar sa patruleze noaptea pe holuri si sa fure cel mult vreun creion uitat prin banca. Ziua n-are cum sa va faca nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s