Ca niste prizonieri

Publicat pe Actualizat pe

Zilele se scurg la fel, egale cu ele insele. Scoala, acasa, masa, somn, teme, un pic pe afara. Nou e doar capitolul din „Cipi, acest pitic urias” pe care-l citim, sau planurile lor de casa noua. Ce va fi in camerele lor, ce culoare sa fie peretii, cum va fi covorul de flori din gradina, din ce fructe vor face salata la vara. Sa avem de toate, mami! exclama ea, si eu aprob si incerc sa duc la indeplinire, fericita ca „de toate” inca inseamna un pumn de zmeura pentru ea si un buchet de flori „mof” pentru el. Inca atat de mic incat nu stie ca baietilor n-ar trebui sa le placa movul pentru ca nu e deloc o culoare barbateasca. Cand se supara pe mine ma ameninta ca nu ma va primi in camera lui in care vor intra doar Beca si Hamu’, o broscuta testoasa si un catel de plus, prietenii lui care-l asculta atunci cand nimeni nu-l mai intelege. Daca il ascult si-i dau ce cere, „pâne pe cotoiace si bomboio”, ma re-primeste in camera lui, fie numai ca sa fac curat, asa il ameninta sora-sa, daca n-o primesti pe mama, cine o sa-ti faca tie curat? Nimeni, sâc-sâc!

Asteptam primavara cu libertatea pe care doar ea ne-o poate aduce. Mai putine haine de imbracat, rabdarea lui inca se termina repede cand e vorba de impachetat in pulovere si pantaloni grosi, locuri noi si uscate de colindat. Mai apare chiar si acum ceva nou, prima data cand am adunat oua din cuibarul cald, prima data cand am mangaiat niste iezi, prima plimbare cu barca printre bucati subtiri de gheata.

gostinu2

gostinu3gostinu1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s