Jeleul

Publicat pe Actualizat pe

Porniti pe un vant aspru, intr-o zi cu soare capricios itindu-se a primavara si  incruntandu-se a iarna, am ajuns in curtea parasita a casei strabunilor. Cat timp co-autorul a infiat niste pui de alun, mar si iasomie, eu si copiii am adunat toporasi. Primavara de primavara, an de an, adunam cate un buchetel de toporasi pentru ca sunt frumosi, miros fantastic si mie imi amintesc de copilarie. Anul asta avem insa planuri comestibile pentru toporasii nostri. Am aflat dintr-o carte ca toporasii se pot transforma in delicioase jeleuri, siropuri, dulceturi si, cu ajutorul cui se afla in spatele acestui blog minunat, am facut rost de o copie a retetei publicata intr-o carte de bucate de secol XIX.

gelatina de toporasi3

In mare am urmat reteta, in loc de alămâie am pus zeama de la o limeta, cleiul de moron a fost inlocuit cu gelatina, iar masuratoarea cu dramul am luat-o din ochi.

gelatina de toporasi
Dintr-o gramajoara de toporasi ne-a iesit un borcan de 400g cu jeleu fin, miros delicat si culoare foarte frumoasa, basca o tavita cu inimi roz-mov din gheata.

gelatina de toporasi1gelatina de toporasi2

I-as spune Jeleu Mariuca pentru ca-mi aminteste de cineva de demult tare, de primaveri uitate cand vantul caldut mirosea a toporasi, iar palmele mici erau ciugulite de pui abia iesiti din gaoacele lor.

Mamaia de pe deal – asa-i ziceam noi ulitei aleia, deal, pentru ca avea o panta usoara numai buna pentru sanius iarna – era prietena cu o babuta care statea chiar in capatul ulitei. Babuta traia singura intr-o casa de chirpici, doua camarute alunecate pe o rână si avea cea mai frumoasa curte din lume. N-avea tobogane, casute din plastic, jucarii, nu era nici macar un leagan atarnat de copac. Nu-mi amintesc sa fi scos bomboane din buzunarul sortului, nici sa se fi jucat vreodata cu noi. In pragul primaverii impingeam poarta din lemn putregait si intram in curte, amintirea mea o revede ca pe un covor de iarba inflorita. Mirosea atat de frumos, era liniste, cald in primele raze de soare si eu adunam toporasi. Curtea ei era plina de toporasi si nu se supara daca-i culegeai. Te invita chiar, puteam sa alerg si sa cotrobai in voie, iesea apoi aplecata mult de spate si-mi spunea sa vin pana la ea dupa ce termin cu micsunelele, asa le zice la noi acestor flori delicate si parfumate. O data mi-a aratat o caciula taraneasca din blana de miel, rupta si roasa. In caciula erau doi pui gâgâlicioși abia iesiti din ou, mi-a pus niste malai in mana si am stat acolo, in soare, asteptand ca puii sa termine de lovit cu ciocurile in palma mea. Am ramas cumva cu impresia ca am salvat puii de la moartea prin infometare si ca babuta pune ouale la clocit in caciula.
A trecut atat de mult timp de cand babuta s-a mutat in cimitirul de peste drum de casuta darapanata, nici numele ei nu mi-l mai amintesc, dar unii oameni, oricat de putin ar sta in viata ta, lasa urme de neuitat pentru ca au reusit din nimic sa-ti ofere atat de mult. 

NB sursa reteta: „200 de retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti” de Mihail kogalniceanu si Costache Negruzzi

Un gând despre „Jeleul

    Jeleul (II) « Copilaria de la E la F a spus:
    28 Noiembrie 2015 la 6:58 PM

    […] Jeleul I a fost de flori […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s