Găneasca

Publicat pe Actualizat pe

gan

Oricât de mult aș scotoci prin memorie, nu găsesc să spun mare lucru despre Gănească, deși am mii de amintiri despre vecinii prin curțile cărora am copilărit. Dar la Găneasca nu, nu-i intram în curte, ceată mică și cotropitoare de obraznici scăpați de sub control, care-ți sare gardul după mingi azvârlite aiurea sau după fructe ochioase și pârguite, nu că ne-ar fi fost frică de ea, pe Găneasca nu o vedeam. Fusese și ea cândva, avusese bărbat, cred că Gănescu fusese puțar, așa-i zice la noi, găsea vâna de apă, se băga să sape la adâncime, muncă periculoasă, meserie grea care se prinde în timp, altfel n-apuci să îmbătrânești, te îngropi de viu.
Așa o știu pe Găneasca, o babă înfofolită în zdrențe murdare, trecând clătinat pe marginea trotuarului, dosind grăbit o sticla de ceva pe sub șorț. Lumea satului nu recunoaște alcoolismul ca boală, ”săracul,a damblagit” sau ”săracul, are cancer”, dar nu există ”săracul, bea de stinge”. Alcoolicii sunt priviți cu dispreț în care se amestecă un pic de milă, dar dacă viciul a picat pe o femeie, mila dispare complet.
Dar Găneasca nu era d-aia de dormea în sanțuri, nu urla și nu se bătea cu nimeni, ea bea în bătătura ei din care închiriase mai bine de jumate unei cârciumi. Ăia tot în băutură o plăteau, după ce le dăduse și restul de casă, cu clauză îi mai aduceau și ceva de mâncare, să nu-i râdă lumea. Se plângeau ei mai mult, că le cere bani, că a dat tot din casă pe băutură și mai are doar o ladă veche de făină acoperită cu trențe pe care doarme, ar vinde-o și p-aia și ar dormi pe jos dacă nu i-ar fi frică să n-o mănânce șobolanii.
Găneasca a dispărut complet din peisaj sau poate eu, adult tânăr, chiar am încetat să o mai observ. Până într-o zi, când nici n-am coborât bine din mașină, nici n-am ajuns la poartă și am aflat că unul își bătuse joc de Găneasca. Un terchea berchea, un țigan tânăr, băuse până-și băuse mințile și i se făcuse de coțăială. În miezul nopții, în loc să plece acasă, intrase la Găneasca, spărsese geamul și o violase acolo, pe vechea ladă de făină. Satul fierbea, Găneasca se dusese direct la Poliție și făcuse ce era de făcut, violatorul fugise, fusese prins doar tovarășul lui, dar ăla nu intrase peste babă, a fugit acasă de cum s-a spart geamul. Nevasta vinovatului venise în repetate rânduri la Găneasca, întâi să o roage să-i ierte bărbatul, să o implore să-și retragă plângerea că au doi copii mici. Venise apoi cu bani, se jurase că mai vinde un teren și-i mai aduce, doar să-l lase pe nemernic acasă, lângă ea și copii.
Găneasca n-a cedat, întâi i-a fost rușine de lume, apoi a început să iasă la poartă, bâțâind din cap și cu mâinile tremurânde primea ofranda de atenție a satului. Bunăvoința și mila cu care era privită îi făceau bine, dar după ce a intervenit și polițistul pentru violator, că e și el tânăr și a greșit, și Găneasca tot n-a cedat, satul s-a întors împotriva ei.
Hai, fa, că doar nu te-a omorât, ce te plângi așa! Și ți-o fi plăcut și ție că e băiat tânăr și n-ai mai avut parte de ani de zile.
Ia banii, femeie nebună, te alegi cu ceva, și faci și un bine, îl lași p-ăla acasă, lângă copii și nevastă, te vede Dumnezeu, că ești cu un picior în groapă.
Câteva zile a durat hula satului, Găneasca nici că a mai ieșit la poartă, s-a retras să bea în curtea ei, unde nu călca picior de omi și nu vedea pe nimeni.
Mă credeți sau nu, au trecut ani mulți de la întâmplarea asta și eu abia zilele trecute am observat că se ridică o casă nouă în curte la Găneasca. Nici măcar n-am întrebat cum și când a murit.

Foto de Antonio Palmerini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s