Reguli

Publicat pe Actualizat pe

juniorLa patru ani nu cred că-i plac cuiva regulile, probabil că adulții le respectă pentru că așa s-au obișnuit – uneori e trist că nici nu mai încearcă să vadă ce e dincolo de ele – sau se simt mai în siguranță mișcându-se între niște coordonate impuse. Dar copiii încă au nevoie să exploreze și chiar când regulile sunt pentru siguranța lor –  adesea tradus prin liniștirea spaimelor de care suferă părinții – vor încerca să le încalce sau măcar să împingă un pic limitele, să le forteze ca să vadă dacă sunt elastice.

Nu fac pe psihologul, am pornit de la cu totul altceva, de la regulile gramaticale. Greu de învățat, la patru ani nici nu par prea logice. Filip e în faza caraghioasă a conjugării verbelor, iar eu nu-l corectez niciodată – mi se pare suficient să-i vorbesc corect – îmi place să ascult cum ar suna verbele dacă ar avea și ele niște reguli stricte.

a merge; a sparge

când am mergut eu cu tine în parc;

am spărgut farfuria;

dar a înfige?

am înfigat lumânarea în prăjitură:

a pune; a spune

am punat mâncarea în frigider;

n-am spunat eu așa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s