Tabăra de muncă

Publicat pe

Nici măcar un cotei scăpat din lanț direct în uliță nu s-ar fi simțit mai liber și mai fericit decât eram eu. Se terminase, nu doar stresul primului examen, se terminase cu învățătura pe un an întreg. Venisem doar să mă mai admir o dată pe lista cu admiși de la afișier.
”Elevii liceului vor merge în tabără de muncă organizată în luna august. Cazarea în barăci și masa sunt asigurate. Inclusiv clasele a IX-a. Înscrierile se fac la tovarășul director Dincă Ion. Tabăra este obligatorie, neprezentarea duce la exmatriculare”.
Literele astea bătute mărunt la mașina de scris îmi curgeau ca un junghi prin torace, uram din tot sufletul practica agricolă, iar acum mă întrebam ce o fi aia tabără de muncă. Am plecat acasă fără aerul fericit cu care venisem, arătam mai degrabă a cățel bătut.
Mult m-am mai frământat, dar am hotărât să nu spun nimic nimănui, până la urmă afișul nu era acolo cu o zi înainte, puteam să mă prefac că nu l-am văzut. Ai mei m-ar fi trimis în tabără de muncă, i-ar fi speriat perspectiva exmatriculării din cel mai bun liceu din oraș.
Vacanța a curs, iar eu am mai uitat, literele se mai întorceau din când în când să mă mai bântuie, oferindu-mi scenarii negre care începeau cu ”dar dacă…” sau ”totuși….”.
Prima zi de liceu, colegi necunoscuți, o sală în trepte care se numea pompos ”amfiteatru de chimie”. În clasă a intrat un om mic și chel, cu două pămătufuri de păr ridicate ridicol deasupra urechilor. Când a spus că este directorul Dincă am crezut că leșin și abia mai respiram când ne-a cerut să ne ridicăm în picioare și să ne spunem numele și școala de unde venim. Clar, a venit să mă dea afară din liceu pentru că n-am fost în tabără. Îmi doream să mă fi dus, să fi cules singură o tonă de roșii, un câmp întreg, aș fi umplut singură remorcă după remorcă, ce dacă ai mei avusesră în perioada aia bilete prin sindicat la Venus? Poate mai luau ei bilete și în alt an, peste vreo doi sau trei ani, fir-ar a naibii de mare, de plajă, aș fi dorit să sece și să nu-l fi cunoscut niciodată pe băiatul cu ochii albaștri care stătea la același etaj în hotel și cu care schimbasem priviri pline de înțelesuri sfioase tot sejurul.
Fata din prima bancă sare în picioare, își strigă numele, satul de unde este și adaugă ”am fost în tabăra de muncă”.
Urmez. Mă ridic tulbure în picioare și-mi miorlăi numele și școala.
Cum te cheamă, fetițo?
Năstase Ana, școala nr 6, repet la fel de palid, așteptând pierdută să mă întrebe de tabără.
Și ia zi, de ce vorbești așa încet? N-ai mâncat? Te-am speriat eu cu ceva?
…..
Zi? insistă omulețul cu voce puternică.
(trebuie, trebuie neapărat să spun ceva)
Știți, și mama a făcut liceul tot aici, la Maiorescu.

12670171_1113716875335164_2628634860361423883_n
Foto cu titlul: ”Munca patriotica (obligatorie) – eleve de liceu la recoltat de piersici la I.A.S. Sadova, judetul Dolj – 1983” sursa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s