Alaptat

Intarcarea lui Filip

Publicat pe Actualizat pe

Si cred ca ne-am oprit aici, pana-n 3 ani. Au trecut doua saptamani de cand a venit la mine si strangand un pic de aer intre degetul mare si aratator a cerut „putin-putin”.
Se numeste intarcare blanda si se intampla in luni sau ani. Si ghidata, desi nu stiu daca ghidul e mama sau copilul. Cred ca am fost amandoi, as vrea sa vad niste etape clare aici pentru ca multe mame isi pun intrebarea cum vor intarca, si mi-am pus-o si eu, trecuse de doi ani si Filip era inca un țâțivor impatimit.
N-am facut nimic special.
Un timp a dormit exclusiv pe mine noapte si in brate ziua, apoi a preferat patul.
O perioada a mers in sling si statea la san cu discretia pe care ne-o dadea mijlocul acesta de purtare, dar apoi a preferat sa exploreze.
Au fost puseuri si am inteles.
Am fost parteneri si a inteles ca sunt momente cand nu pot si accepta sa amanam putin. Pana ajungem acasa, pana ma simt mai bine, pana se linisteste Eva din plans, pana iau mancarea de pe foc.
Pana la 2 ani si 3 luni s-a trezit noapte de noapte, dar stiam ca va veni si noaptea cand vom dormi neintrerupt. L-am asteptat sa fie pregatit, nu l-am pacalit cu apa sau cu altceva.

Daca am facut ceva special a fost sa fiu langa el in permanenta, sa nu-i lipsesc niciodata si stiu ca suntem niste norocosi. Declicul s-a intamplat dupa 2 ani jumatate, pana atunci ma cauta sa-i fiu hrana, alint, iubire, intelegere, iertare, odihna dar cumva, dupa varsta asta a devenit mai sigur pe el, mai constient de el ca persoana aparte si ma cauta numai inainte de somn, dar si la cafeaua de dimineata.
Cred ca a fost mai lipicios decat sora lui pentru ca in felul asta ma avea numai pentru el, ma fura sa nu aiba nimeni acces la mine, si recunosc ca pe la un an, ba si pe la doi ani, imi venea sa merg la farmacie si sa cer o suzeta. Iti trebuie rabdare.

Cam asta e cu intarcarea treptata daca ar fi sa dau repere as vorbi despre rabdare, permanenta, informare si ajutor din partea familiei.

Ma intristez, ma simt parasita. Ma bucur, ma simt libera.

Despre 7 tans, mai multe Skittles si nenumarate cuvinte

Publicat pe

Eva e fascinata de un joc vechi de cand lumea, pe care l-a primit de la Mos Craciun. Tangram, 7 bucatele de lemn din care poti face vreo 700 de forme diferite. In fiecare zi buchiseste macar o ora la formele alea si apoi ma intreaba incantata ce i-a reusit. Imaginatia mea e pusa la grea munca.

tangram

Filip a inceput sa mai spuna cuvinte si are si profesoara de dictie. Inca nu le leaga in propozitii, sper sa o faca in curand si sa mai dispara din frustrarea asta ca nu poate comunica cum isi doreste. Stie multe cuvinte si zilnic ne mai spune si noua cate unul nou. Eu sunt mandra de parca baiatul meu ar fi inventat limba romana. Ieri a ridicat ceva de pe covor si mi-a aratat:
A_c!
Aoleu, ai gasit un ac pe covor?
Nu, nu, a_c!
Aproape ca se auzea „r”-ul, era un arc mic, de la un pix.

Mergem cu pasi mici spre intarcare, de vreo doua saptamani nu mai suge seara, inainte de culcare, dar ma solicita ziua, destul de des, pe motiv de plictiseala hibernala.
Ne-am distrat destul de putin cu iesitul p-afara, desi pe ei nu pare sa-i deranjeze frigul, eu devin pe an ce trece mai zgribulita. Asteptam sa facem un om urias de zapada, cand mai trece gerul, pana atunci am facut doi mai mici, pe banca din fata blocului. Un domn cu doamna lui, cu ochii albastri, din bomboane Skittles si palarii din pahare de cafea.

om de zapada

La sfarsit de saptamana, suntem cinefili, alegem un film pentru copii si unul pentru noi, da, a venit si acest moment, ne putem uita la un film, nu chiar linistiti, dar se poate. Caut recomandari de filme pentru copii.
Am inceput sa scriu din nou pe secolul XX, adica mai mult pun poze din vechiturile mele.
Spre sfarsitul lunii, o voi ajuta pe Pixie sa faca mici savanti amuzati la Laboratorix.

Pentru ca am mai multe cautari de genul „cum putem alapta la botez”, iata si raspunsul in imagine. Sau in cuvantul „sling”.

la botez

Pasi catre o alaptare de succes

Publicat pe Actualizat pe

1. Informeaza-te. Desi alaptarea este un act natural, nu se mai desfasoara in cadrul familiei extinse de altadata, in care femeile mai in varsta din familie, mama, bunica, matusa, te puteau indruma pentru ca si ele alaptasera la randul lor. Fie suntem singure, fie doamnele din familie nu au alaptat prea mult si au doar idei vagi despre asta. Incepe chiar din timpul sarcinii, citeste despre pozitionarea copilului la san, despre puseele de crestere, despre problemele care pot aparea. Internetul geme de informatie, de la siteurile si blogurile dedicata alaptarii, pana la filmuletele de pe youtube.

2. Rooming-in. Alege sa nasti la un spital cu rooming-in, care iti permite sa ai bebelusul langa tine. Cere cat mai repede dupa nastere sa-l pui la san, chiar daca personalul medical va crede ca esti prea slabita sau inca nu a venit laptele. Copilul va stimula secretia lactata, iar in primele ore dupa nastere nici nu are nevoie de prea mult lapte, doar cateva picaturi. Ii va face bine sa stea lipit de mama lui si va primi pretiosul colostru.

3. Consilierul in alaptare. Asigura-te din ultima luna de sarcina ca ai numarul unui consilier in alaptare, fie de la La Leche League, care te va consilia gratuit, fie al altcuiva care iti ofera sfaturi contra cost. Doar daca esti o persoana anxioasa.

4. Sotul. Iti va fi cel mai dedicat aliat, dar nu-l lua pe sus si pe nepregatite. Daca tot esti informata, tine-l si pe el la curent. O sa devina expert in cel mai scurt timp.

5. Co-sleepingul. Bebelusul va avea nevoie sa suga noaptea, pentru ca ii va fi foame. Iti va fi mult mai usor sa-l alaptezi daca este langa tine in pat si dupa ce vei depasi primele spaime – eu ma temeam sa nu-i sufoc sau sa nu ma intorc peste ei – vei putea dormi in timp ce alaptezi. Crescand si depasind varsta de un an sau doi ani, se va trezi din ce in ce mai rar, si nu va mai cere lapte de foame sau de sete ci pentru ca asa isi depaseste temerile specifice varstei. Vrea doar sa te simta langa, nu-i refuza asta. E innebunit dupa tine. Cu siguranta se va obisnui asa si va dormi o perioada in patul mamei, dar nu exista nimic gresit in asta, in ciuda presiunii sociale. Iar intimitatile conjugale se pot desfasura la alta ora si in alt loc, imaginatie sa fie.

6. Nu inlocuitorilor. Sterge de pe lista de cumparaturi orice ar putea inlocui sanul matern si ar putea duce la nipple confusion. Fara biberon si fara suzeta. Se poate.

7. Alapteaza afara. Nu te teme sa plimbi copilul pentru ca iti va cere sa suga. Alaptarea afara sau alaptarea in public nu trebuie sa se desfasoare neaparat cu public. Daca esti extrem de pudica, uita-te bine in jurul tau, din decolteul multor doamne se vede mai mult decat din sanul tau cand alaptezi. Alege-ti o banca ferita, un colt de parc, pune-ti un scutec pe umar, in ultima instanta, daca tot nu te simti confortabil, foloseste un cover pentru alaptare.Doar in ultima instanta. Un dispozitiv pentru purtatul copilului, fie el wrap, sing sau marsupiu ergonomic iti poate asigura suficienta intimitate. In aproape 4 ani de alaptare, am avut un singur incident legat de alaptarea afara.

8. Sfaturile. Alege-le pe cele bune si lasa-le pe celelalte sa treaca pe langa tine. Fii sigura pe tine, fii puternica si asculta-ti instinctele, stii cel mai bine pe cand ceilalti vorbesc doar in clisee. Secretia lactata nu are de-a face cu marimea sanilor tai, nici cu greutatea corporala. Eu am fost slaba inainte de sarcini si multi oameni aveau aceasta imagine despre mine, cele 20 de kilograme in plus nu reuseau sa o stearga. Am intalnit multe mirari ca pot alapta desi sunt atat de slaba.

9. Medicul. Alege un pediatru care stie cate ceva despre alaptare si nu se grabeste cu sfaturile de intarcare. Gandeste-te la asta din timpul sarcinii si cere sfatul prietenelor care au deja copii.

10. Medicamentele. Am constatat cu surprindere ca medicii nu stiu mare lucru despre alaptare si medicamentele permise. Foarte multe sunt permise in alaptare, asadar nu intarca doar pentru ca trebuie sa mergi la dentist, ai o criza de fiere sau trebuie sa iei antibiotic pentru cateva zile. Informarea e cheia succesului, ca in orice alta activitate. De aur sunt siteurile kellymom si e-lactancia

11. Bolile copilului. Laptele iti este un aliat de nadejde in lupa cu bolile inerente copilariei. Duce o gramada de anticorpi la copil si-l protejeaza, ii intareste sistemul imunitar. Un copil alaptat, chiar daca se va imbolnavi, va face o forma mai usoara a bolii. Mai usoara decat ar fi facut-o daca nu ar fi fost alaptat, nu in comparatie cu alti copii. Continua sa alaptezi chiar daca boala este digestiva si medicul iti sugereaza sa-i dai lapte praf special, fara lactoza. Cat este bolnav, copilul va sta mai mult san pentru ca nu se simte bine, are nevoie de alinare si de hidratare.

12. Diversificarea. Nu te grabi, urmareste-te semnalele specifice pe care le transmite copilul tau, care este foarte destept. Sta in fundulet, este interesat de mancarea voastra, exerseaza miscarile de masticatie. Daca ai inceput diversificarea la varsta potrivita, care poate fi 5-6-7 luni, ba chiar mai tarziu, nu tine sa inlocuiesti mesele de lapte. Da-i sa suga chiar daca a mancat doar un varf de lingurita. Treptat, va face singur asta.

13. Curbele de crestere, greutatea copilului, cantarul. Cred ca sunt cei mai mari dusmani ai alaptarii, cele mai multe mame tin ca bebelusul sa aiba o anumita greutate si accepta greu o abatere de cateva zeci de grame. Acele curbe de crestere sunt doar o medie, pe cand copiii sunt diferiti. Mai slabi, mai grasi, mai inalti, mai scunzi, ca si parintii lor. Nu-l cantari obsesiv, nu face proba suptului, nu fi control-freak. Urmareste doar sa umple scutecul si sa fie vioi si cantereste-l la medic, o data pe luna. Pe mezin l-am cantarit doar de 4-5 ori pana acum, si are 2 ani.

14.Relaxeaza-te. Alaptarea te va ajuta si pe tine, pentru ca odata cu laptele se secreta hormoni care te relaxeaza si te odihnesc. Nu-i nevoie sa te uiti fix la copil, cu privirea plina de dragoste cat alaptezi, ca in filmele siropoase. Poti manca, poti urmari un film, ba chiar sezoane intregi, poti citi o carte. Nu te gandi la cata treaba ai si nu-l zori chiar daca sta la san o ora sau nu se lasa pus in pat. Vasele pot sa astepte, timpul acesta nu se mai intoarce.

14. Rasfata-te. Nu exista diete stricte pentru alaptare, nu-i nevoie sa te indopi cu orez fiert. Evita alimentele care de regula te baloneaza si mananca cu masura, dar sa fie o alimentatie mai curata. Permite-ti putina bere din cand in cand, o cescuta de cafea dupa ce copilul trece de trei luni, ba chiar o tigara din cand in cand.

15. Independenta copilului. Independenta si-o cucereste singur, trepatat, in ritmul lui, care poate fi diferit de al altor copii. Nu-l grabi, si nu-i taia cordonul. Cea mai maire parte din viata va fi independent, dor in primii ani isi doreste sa foermeze cel mai dulce cuplu. Cu mama lui

„Da’ cat ai de gand sa-i mai dai?!” sau alaptarea la doi ani

Publicat pe Actualizat pe

Nu simt nevoia sa ma justific si nici nu ma enerveaza intrebarile de genul celei din titlu, sunt la al doilea copil alaptat din plin, prelungit. Daca la primul copil eram iritata de mirarile pe care le exprimau cei din jurul meu, acum abia daca le mai aud. Ii si inteleg, nici eu nu cunosc personal decat cateva mame care sa fi alaptat prea mult dupa un an, desi stiu o groaza de pe net, cele cu care ma intalnesc pe strada, in parc, si-au intarcat copiii fie mult prea devreme, fie pe la un an, cand au inceput sa mearga in picioare si sa aiba suficienti dinti. Nu stiu exact care-i faza cu dintii, fie se considera ca pruncul va musca, fie se merge pe ideea ca acum poate manca si altceva. Intarcarea precoce e ultra-laudata si vazuta ca solutie salvatoare pentru o sumedenie de probleme care apar in cresterea copilului. Nu se mai trezeste noaptea, nu mai plange dupa mama si accepta sa stea si cu alte persoane, mananca mai bine supica si merisor, mama intra deodata in posesia unui timp pretios pentru ea insasi, timp dupa care pare sa fi tanjit pana acum si e decisa sa-l petreaca la pedichiura si coafor.
Eu nu merg la pedichiura, am o paranoia legata de dezinfectarea corecta a ustensilelor, asa ca n-as avea ce sa fac cu acest timp pentru mine. Glumesc, desigur, doar ca o iau mereu pe alte drumuri si am gasit multe motive sa alaptez in continuare. Sunt motivele mele, nu ma arunc in demonstratii stiintifice ale beneficiilor aduse de alaptarea prelungita, nu probez cu linkuri, doar ca noua, mie si copiilor, ne-a mers bine asa.

Nu crezi ca l-ai alaptat destul?
Acest „destul” este foarte subiectiv, imi vine sa intreb „ia defineste mataluta destul”. Ha, sa te vad! E ca si cum m-ai intreba daca nu cumva am observat ca sunt prea inalta, e ca si cum te-as intreba de ce iei inca o bucatica de ciocolata, de ce bei doua cafele pe zi, de ce porti pantofi cu toc si nu balerini. Pentru mine sa zicem ca „destul” inseamna 5 ani, iar pentru tine inseamna un an. In plus, nu ma vad deloc ca fiind o mama-dictatoare, astept sa vad daca pustiul meu da vreun semn de dezinteres. Nu, nu da si ii gasesc si scuze.

Dar ii dai si altceva de mancare, nu-i asa?

Sigur ca-i dau, mananca din oala familiei, ba mai bea si lapte de vaca, dimineata si seara, amandoi sunt innebuniti dupa lapte, mi-e clar ca eu nu mai sunt pentru potolit foamea.

Te tine doar de alint!

Oh, da, aici iti dau dreptate. Sunt un fel de suzeta uriasa, care-l strange in brate, il mangaie pe par si-l saruta pe frunte. Il alint si il alin, varsta asta, de nici doi ani, pare sa fie una foarte dificila. Sunt atatea de explorat in jur, lucruri mari si infricosatoare pe care le asalteaza cu energie si entuziasm. Cateodata se sperie singur de curajul lui si are nevoie sa se intoarca la mine, sa fiu polul lui de stabilitate, mama-baza, sa-l consolez si incurajez asa cum i-am alinat plansul si temerile de cand se stie el, mic-micut in aceasta lume uriasa: cu lapte cald, cu gustul cu care s-a trezit pe lume. Treptat va capata increderea data de experienta si se va intoarce din ce in ce mai rar la mine, va deveni din ce in ce mai independent, se va indeparta mai mult si mai mult, pana intr-o zi in care va pleca de tot. Dar e departe ziua aceea, independenta se cucereste cu pasi mici.

Biata de tine! Dar mai poti?

Sigur ca am momente cand imi zic ca nu mai pot, cand imi doresc sa existe niste pilule de „răbdărică” pentru care sunt convinsa ca toate mamele, si cele care alapteaza si cele care nu alapteaza, ar plati o mica avere. Dar astea-s doar momente, in general nu ma simt atat de solicitata, gratie endorfinelor care se secreta la fiecare alaptare ma odihnesc si ma relaxez. Inainte ma uitam la filme, dar acum e marisor baiatul si nu mai sta atat de mult la san.

De ce nu-l intarci?

De ce, Filip, nu te intarci? Nu raspunde, inca nu vorbeste, cred ca e prea mic.
Asadar, intrebarea n-ar trebui sa-mi fie adresata mie, ci lui. Vom lua aceasta decizie impreuna, e dreptul lui sa decida cand nu mai vrea sa suga. Am si eu drepturi in afacerea asta, de exemplu l-am rugat sa nu mai ceara la san pe strada. A inteles, copilul isi respecta partea lui din contract, ma respecta pe mine. Nu vreau sa pic de neserioasa in ochii unui mucea de doi ani, ii voi intoarce respectul.
Cred ca intarcarea brusca e o trauma pentru un copil mic, nu intelege de ce mama il refuza. Il pune pe un drum al nesigurantei, este o experienta brutala din care invata ca o constanta din viata lui poate disparea ca printr-o vraja rea. Intarcarea prin pacaleli din popor, cu sapun pe sani, cerneala, iod sau eu mai stiu ce alta solutie este si mai rea, de-a dreptul jignitoare pentru inteligenta copilului.

Dar nu se trezeste noaptea ca sa ceara la san?
Ba da, se trezeste, cum am mai spus e un mic aventurier. Se catara, alearga, are zilnic experiente noi, cunoaste oameni noi, de exemplu azi, Adelin a incercat sa-l dea cu forta jos de pe tricicleta, Eva i-a smuls din mana o fisa de 10 bani, o baba a vrut sa-l ia in brate pe strada, tati i-a adus in casa un pui de randunica cu ochi de margica neagra, mama a tipat la el pentru ca varsat o oala cu apa pe jos. E mult, tare mult de procesat pentru capsorul lui buclat, totul se aseaza si se cerne in somn. Daca are o zi agitata cu locuri, experiente si oameni noi, va avea o noapte agitata cu mai multe treziri. Iar eu sunt acolo pentru el si-l calmez smechereste in cateva minute. Nu ma ridic sa-l plimb ca sa-l adorm la loc, nu-i pun cantece de leagan, nu-mi pierd rabdarea leganandu-l, nu-mi pierd nici macar somnul, pentru ca de multe ori adorm in timp ce el suge.

Cum o ajuta pe mama alaptarea prelungita

Copilul adoarme la san in 5-10 minute. Stiu ce urmeaza dupa intarcare, Eva adormea dupa ce-i citeam doua povesti, stingeam lumina si-i mai spuneam inca doua, apoi steluta „vise placute” canta vreo 10 minute.

Copilul bolnav beneficiaza din plin de tot ce asigura laptele matern: nutritie-hidratare-alinare. De cate ori au fost bolnavi, alaptarea mi s-a parut un dar divin.

Nu ma streseaza suzeta sau biberonul, nu ma ingrijoreaza cariile de biberon sau dintisorii strambati de la suzeta. Sanul nu cariaza si nu deformeaza.

Daca are o zi proasta in care nu mananca, nu moare de foame. Orice indispozitie trecatoare de natura gastrica sau respiratorie ar avea, nu refuza niciodata lapte de la mama. Daca face mofturi, ii ies dintii sau s-au aliniat aiurea planetele pe cer si Filip a mancat dimineata nimic, la pranz doua boabe de mazare si a sarit peste cina, sunt linistita pentru ca Filip a stat la san atat cat sa compenseze.

Si ca sa raspund la intrebarea din titlu ridic din umeri dar asta nu se va vedea pe blog. N-am ideea, pare destul de pasionat, Eva la aceeasi varsta era chiar dezinteresata. Cred ca va slabi ritmul pe masura ce va comunica mai eficient, doar ca nu stiu cand va considera el ca e pe deplin inteles. Raman la ridicatul din umeri, nu stiu, pana cand n-o sa mai ceara.

Din nou, despre alaptare

Publicat pe

Incepe saptamana mondiala a alaptarii, cu o serie de evenimente menite sa promoveze hranirea la san, sa educe mamele si sa le incurajeze sa alapteze. Nu cred ca exista acum o campanie pro-alaptare initiata de Ministerul Sanatatii, imi amintesc de una, acum cativa ani, cu Dana Razboiu si parca era si Andreea Marin. Dar avem asociatii pro-alaptare si ne putem inspira din campaniile din strainatate. Eu le-am ales pe cele care mi-au placut cel mai mult, mai multe puteti vedea aici

Incurajeaza alaptarea prelungita


Reversed is unnatural


Breastfeeding – my best role ever

Incurajeaza alaptarea in public – in cei trei ani de alaptare am avut un singur incident cand am alaptat afara.

Motivul pentru care alaptam afara – copilul are dreptul de a fi hranit, alinat sau alintat

Colostrul are un rol crucial in dezvoltarea timpurie a imunitatii copilului. Nu-l irosi!


Alaptarea scade riscul obezitatii la copii

Lapte gata preparat pentru copil, atunci cand este nevoie, la indemana si la temperatura potrivita

Si manifestarile din Romania initiate de ANNA (asociatia pentru nastere naturala si alaptare)

Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare (ANNA) se alătură seriei de manifestări prilejuite la nivel mondial de Săptămâna Internațională a Alăptării, în perioada 1-7 august 2012. Evenimentul se află la a douăzecea aniversare și își propune creșterea conștientizării, la nivel național și global, a importanței alăptării.

Aflată deja la a patra manifestare în România, Săptămâna Internațională a Alăptării va fi marcată prin organizarea unor evenimente care se adresează părinților, cadrelor medicale si tuturor celor interesati.
Asociația pentru Naștere Naturală și Alăptare, IBFAN România și La Leche League România vor organiza în București următoarele evenimente:

O conferință pentru părinți si cadrele medicale care activează în domeniul perinatal – speakerii acestui eveniment sunt specialiști (medici pediatri, moașe, psihologi, consultanți și consilieri în alăptare). În cadrul acestei conferințe vor fi discutate subiecte ca: alăptarea în sarcină, alăptarea copilului adoptat, alăptarea în tandem, alăptarea peste doi ani, alăptarea prematurilor, diferențe între laptele matern și laptele praf, importanța colostrului și a alăptării în maternitate în primele zile, necesitatea rooming-in-ului).

Conferința va avea loc în data de 2 august, orele 17-20 la sala de conferințe Codecs, la adresa din Str. Agricultori nr. 37-39, Sector 2, București.

Împreună cu partenerii evenimentului, se va organiza o tombolă cu premii substanțiale.

Tot în cadrul acestui eveniment se va prezenta în premieră un interviu acordat în exclusivitate Asociației pentru Naștere Naturală și Alăptare cu reputatul medic pediatru Dr. Jack Newman. Actrița Florentina Țilea, care ni se va alătura în cadrul evenimentului, ne va împărtăși despre experiența alăptatului.

Curs de formare a personalului medical în alăptare – se adresează cadrelor medicale care își doresc să parcurgă și să-și însușească informații noi despre lactație, de la consultanți în lactație acreditați internațional, medici pediatri, psihologi.

Marș de protest și de awareness pentru instituirea rooming-in-ului în toate maternitățile din București – „NU separării copilului de mamă în maternitate!” desfăşurat în data de 6 august între orele 9:00 – 11:00, pe traseul Piaţa Victoriei – Piata Universităţii.

La acest marş sunt aşteptate 100 de persoane care vor milita paşnic pentru drepturile copiilor şi ale mamelor cu pancarde cu mesaje sugestive.

În continuarea marşului de protest, conducerii Spitalelor Elias, “Panait Sârbu” şi Malaxa (singurele maternităţi din Bucureşti în care nu există posibilitatea rooming-in-ului) le vor fi transmise materiale informaţionale despre importanţa şi beneficiile neseparării copilului de mamă şi o strategie elaborată de conducerea ANNA privind implementarea acestor practici în maternităţile respective.

De asemenea, sub umbrela Săptămânii Internaţionale a Alăptării, partenerii ANNA vor organiza și în alte oraşe din ţară (Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi, Baia Mare, Timişoara, Alba Iulia) acțiuni și evenimente cu scopul conștientizării importanţei alăptării.

Vă invităm să fiți partener media la această manifestare și vă rugăm să ne sprijiniți promovând acțiunile noastre prin mijloacele de care dispuneţi.
Vă invităm să participați la evenimentele noastre – la conferința adresată părinților și cadrelor medicale, cât și la marșul de protest.

Vă stăm la dispoziție cu detalii legate de evenimente; de asemenea, găsiți mai multe informații aici
Pagina va fi actualizată constant cu informații referitoare la evenimente, locul desfășurării acestora și speakeri

Alaptarea dupa cezariana – doua povesti scrise cu lapte

Publicat pe Actualizat pe

Mi s-au scris doua povesti de dragoste, nascute intai sub forma de vis. Vis de celula crescand, dospind, pana explodeaza in zeci si sute de altele, stranse miraculos in ochii cei genati, in burtica cea rotunda, toate cele 20 de degeţele, pulpele mici si cutate. Crescuti cu sangele meu, leganati in mers, adormiti sub mangaierea mainii inca necunoscute, trecand bland peste invelisul de carne. Visuri devenite realitate in dureri si sub bisturiul medicilor, n-as putea niciodata sa zic „din pacate”, pentru ca orice vis care devine realitate e o fericire completa, orbitoare, fara urma de regret.

In tot acest timp, tot eu, asa cum ma stiu si totusi altfel, schimbandu-ma imperceptibil, intai din interior, mirata de sufletul cel vechi care gazduieste altul nou, de respiratia cunoscuta care pregateste intaiul tipat, de unul care se va naste in doi. Apoi din exterior, abdomenul suplu rotunjindu-se incet, gleznele agile devenind greoaie, inima batand deplasat, in gat, mersul elegant transformat in leganat chinuit. Intrebandu-ma, cautand, speriata de gramada de informatii venite peste mine, plimbandu-ma printre ele, asa cum te plimbi intaia data pe strazile unui oras necunoscut si nu stii care-i cea mai importanta, nu te hotarasti unde sa te opresti.

La prima sarcina asta a fost cel mai greu, liste peste liste, pregatite inca din luna a cincea, scris, adaugat, taiat si scris iar.
biberoane anticolici cu gat nustiucum, anticurgere
sterilizator
lapte praf (de care? sa intreb medicul. Care medic?)
protectii pentru mameloane
pompa de muls
suzete (de silicon sau de cauciuc?)
tetine anatomice

Anatomice? ce-i aia anatomice? Aha, care imita mamelonul mamei, am chiar eu doua, as putea sa le folosesc. Si m-am trezit, am taiat, taiat, tot, inca de la primul item de pe lista, biberonul care aducea si restul acareturilor, plastic sec si rece, fabricat sa stea intre mine si prunc. Au crescut milioane de copii inca din negura istoriei fara toate astea, va creste si al meu la fel. N-aveam nici un dubiu asupra beneficiilor alaptarii, intentionam sa alaptez inca de cand i-am ales numele, cu trei ani inainte sa se anunte sub forma de liniuta roz colorata in tipete de bucurie si tasnete de lacrimi. Dar biberonul e ceva banal, ce vezi pe strada zi de zi, tinut cu o mana in timp ce cealalta inconjoara cald trupusorul fragil, infipt strasnic in acele lacasuri speciale de la carucioare, afisat in supermarketuri, farmacii si dughene de cartier, adorabil colorat si desenat cu ursuleti si ratuste.

Alaptarea e ascunsa, nu vezi nimic sub mana care trage deasupra un colt de esarfa, nu indraznesti sa te uiti la mama care se intoarce cu spatele, izolata intr-un colt de parc. Rara, neobisnuita, se petrece mai mult in noptile nedormite, in intunericul strabatut de lumina obosita a lampii de veghe. Asociata cu dureri, ragade si sangerari, invaluita in prejudecati si experientele ratate ale altora. N-am avut lapte, am avut putin, mi-a pierit laptele, a fost prea slab, a fost prea gras, s-a stricat. Ma speria ideea asta, desi cunosteam indeaproape toata fiziologia laptelui, tot mecanismul fin al glandelor care se pun in miscare, se asociaza si se conduc reciproc, conspira ascuns in corp pentru a fabrica picatura de lapte.

Am cautat informatii, am citit, am vazut filme, first latch, pozitia minge de fotbal, leagan, leagan incrucisat, m-am antrenat cu un ratoi urias de cauciuc, m-am incapatanat si am staruit, m-am imbarbatat ca sunt puternica.
M-am injurat singura printre dinti cand medicul m-a sunat sa vin imediat la spital, fiindca va fi cezariana, m-am certat amarnic pentru incapanarea mea. Pentru ca laptele vine greu la cezariana, mai ales la cea la rece, cand glandele n-au apucat sa se pregateasca, oxitocina nu porneste, tot organismul e anesteziat, uimit de ce i se intampla, nu stie ca a nascut, nu are timp sa se pregateasca. Iar eu, am mai spus taiasem tot de pe lista, si plecasem inarmata doar cu un tub de Garmastan. Aveam imaginea idilica a capsorului cu puf fin, lipit de pielea mea si cateva informatii despre cum voi face asta. Plus o vaga speranta ca voi primi un pic de ajutor.

Sub lumina orbitoare a lampilor de deasupra mesei de operatie, am numarat rar pana la 5, asteptand ca anestezia totala sa-si faca efectul. M-am trezit mai tarziu (o ora? doua? cinci), furioasa pe durerea extrema, hotarata sa ucid si ultimul barbat de pe planeta, simtind ca-mi lipseste ceva, cu sentimentul isteric ca mi s-a furat burta.
Am vazut capsorul pletos – nici urma de puf fin – doar intr-o poza pe mobilul sotului, si n-am dormit toata acea noapte, gandindu-ma la ea. Nu a venit nimeni sa-mi aduca copilul, iar eu, naiva si incepatoare, n-am stiut sa-l cer. Naiva am fost si cand i-am spus unei asistente ca n-am lapte, dar tasnirea lichidului alb-transparent m-a umplut de bucurie, mi-a luat din durere si m-a dus la etaj, acolo unde erau bebelusii. „Cezariene” scria pe usa, iar indaratul ei stateau cuminti aliniati, in patucuri patrate, bebelusi satui, asteptandu-si mamele.
Intram, lasam halatul, ne spalam, si-i luam in brate. A mea s-a repezit flamanda, stiutoare si isteata, s-a agatat imediat, m-a facut sa rad de simplitatea gestului ei si de temerile cu care eu il incarcasem. In naivitatea mea, chiar am crezut ca nu li se da lapte praf decat noaptea, ca se alapteaza numai timp de 15 minute, intai dintr-un san, apoi din altul, „ca sa nu va faca rani fetelor”, si de preferat o data la trei ore. Asta se batea cap in cap cu ce mi-a spus neonatalogul la externare: „la cerere, exclusiv, nu-i faceti voi program, ea va face voua”. Un medic batran, cu parul alb, opusul fetiscanei care l-a externat pe Filip: „dati completare, ca nu aveti lapte si va sfatuiesc sa nu-l tineti prea mult in brate si sa nu sariti la primul scancet.”

Ajunsa acasa, Eva cea cuminte, care-mi adormea ingereste la san s-a transformat intr-un bebelus rapace, care dormea 10 minute, sugea o ora, urla, sugea, atipea, iar urla. Puseu de crestere, n-am stiut atunci, dar am avut incredere in mine, am cedat, m-am daruit, am renuntat la carnetelul in care scriam cate minute a stat la san si la care san, am uitat de mine, n-am mai fost doar eu, am fost noi doua. Mi-a stat in brate cu orele si am privit-o cum doarme cu capul pe globul cald si rotund din care se hranise, am fost tetina prin definitie anatomica, suzeta perfecta pentru ea, cantecul de leagan si alintul de plans.

Am avut un drum lin si aproape perfect, deviatiile au venit de fiecare data cand m-am indoit de mine. Fara ragade, fara suzeta, fara biberon, fara lapte praf, fara pompa, fara ceai, cu nesfarsite nopti in care adormeam in sunetul discret al laptelui inghitit, iarasi si iarasi cerut.

La al doilea copil, am fost relaxata, sigura pe mine, le-am contrazis surazand pe asistentele care incercau sa ma convinga ca n-am lapte, am insistat sa iau copilul cu mine in salon, am plecat cu el acasa stiind ce ma asteapta. Puseurile de crestere ale lui Filip au fost mai ascutite, el – un copil mai solicitant si mai lipicios. Intr-o zi (noapte?) a sta la san de la 7 seara la 6 dimineata, atipind, motaind, scurgand laptele picatura cu picatura. Dimineata, exasperata si cu nervii praf, obosita dincolo de uman, m-a pufnit rasul cand m-am vazut in oglinda, nu ma recunosteam.
Povestile de iubire continua,
6 luni exclusiv, intarcare treptata la doi ani – Eva
6 luni exclusiv, timp necunoscut pana la intarcare, nehotarat, neimpus – Filip

Alaptarea dupa cezariana – un succes fara stres, de fapt doua succese, cladite din informatie, sprijinul sotului, din increderea pe care el a avut-o in mine si din incapatanarea mea.

Si daca reiese de undeva ca e greu sa alaptezi, am scris prost, gresit si-mi cer scuze pentru nepriceperea mea. Inceputul poate fi greu, fireasca adaptare de la independenta la dependenta, de la a fi unul la a fi doi, o trecere de la femeie la mama, o lupta cu noptile intretaiate de treziri. Dar apoi, dupa doua saptamani – o luna, e un miracol, o iubire noua care se scrie cu alb, cu lapte. O culegere de mici povestioare induiosatoare in care descoperi cat de minunat sunt oranduite toate,
cum endorfinele care se secreta in timpul alaptarii iti iau oboseala cu mana si treci usor peste noptile nedormite
cum se calmeaza un plans, altfel de neostoit,
cum se vindeca un ochisor rosu stropit cu o picatura de alb,
cum paleste o iritatie tratata cu lapte,
cum scapi de lohii in numai 7-10 zile alaptand necontenit
cum abdomenul tinde sa-si revina rapid, pregatindu-se sa redevina suplu
cum se calmeaza durerile lasate de trecerea bisturiului (sau poate doar uiti de ele)
cum slabesti fara sa faci ceva special pentru asta
cum copilul mic e sanatos sau doar vag mucios desi copilul mare cara acasa raceli dupa raceli
cum poti haladui prin toata tara cu laptele la purtator

Si as putea continua, dar ma opresc aici, aceasta este povestea mea, povestile noastre de iubire, in doi, in trei si in patru. Poate fi luata ca o incurajare, in nici un caz ca o lectie sau un apropos la alte povesti. Pentru Rox si blogul Mami, alapteaza-ma!

O mama

Publicat pe Actualizat pe

Hi, hi, hi, mami, parca esti tu cu Filipel!