Craciun

Craciunul acestui an

Publicat pe Actualizat pe

craciun6

Cu ei doi dormind pe bancheta din spate, sau razand impreuna, acum sunt dese momentele cand rad impreuna, sau certandu-se, sunt dese si aceste momente. Calatorind prin pustiu, ba chiar pe un drum interzis, ne-am minunat si ne-am incantat de caprioarele care ne taiau calea fugind apoi in padure, unde se opreau pret de cateva secunde cu urechile ciulite a mirare caprioreasca si apoi o zbugheau in zig-zag, aratandu-ne funduletele pufoase si albe. „Uite, mami, una si inca una, uite ce multe sunt”, la inceput nu se vedeau din frunzis, dar la semnalul numai de ele stiut se miscau si le puteam numara.

craciun5

Discutand indelung daca or fi aici pradatori naturali ai sfioaselor, ursii nu, mistretii nici gand, nici macar urmele astea de pamant rascolit nu pot fi de mistret, nu sunt solitari, umbla in turma, probabil ca doar lupii le vaneaza, Evei i se pare normal, dar cand ii spun ca oamenii le impusca, izbucneste in indignare, cum pot fi atat de rai, uite si tu ce frumoase sunt.

Am mitene lungi pana la cot, moi si calduroase, imi lasa degetele libere sa incheie nasturi sa aseze caciuli si sa lege fulare, sa declanseze aparatul de fotografiat, iar Filip poarta dupa el o papusa roscata, goala, cu un colier la gat. Filip nu stie ca baietii nu se joaca cu papusile, ne oprim pe malul unui parau sa imbaiem papusa si sa-i facem poze. Raman in urma lor, intinzand un pic de copilarie si ma joc fotografiind papusa.

craciun7

craciun3

Eva isi face lista pe o foaie de hartie, ca sa nu uite si sa o copieze  acasa, in jurnalul ei roz, cu coperti sclipicioase:

„am vazut caprioare multe;
am mers pe o punte suspendata;
m-am suit pe un vulcan;

am fost la carnaval.”

craciun1

La plecare, culeg niste fructe ciudate de pe tufa si regasesc o madeleina misterioasa a copilariei, pe care amintirea mea o creste intr-un copac maiestuos, in curtea Marioarei lui Vintila unde ne strecuram toti patru ca sa le adunam de pe jos si sa le mancam pe furis, pentru ca adultii se certau intre ei daca sunt sau nu otravitoare. Adultii astia, imi repeta si Eva cateva ore mai tarziu, nu stiu nimic. Nu stii, mami, tu esti adult, si plange cu lacrimi enorme pentru ca Zana-Maseluta o cauta pe acasa si nu o s-o gaseasca, ea stie, Eva stie, e copil si are legaturi stranse cu lumile zanelor, doar Filip o mai poate consola stalcind inspre mine o propozitie intreaga, ceea ce nu imbunatateste situatia, ba ma face sa rad si mai tare.
De tee supeli tu fata io? (de ce o superi tu pe fata mea?)

craciun8

Decembrie pe scurt

Publicat pe Actualizat pe

Imi propusesem pentru decembrie sa scriu in fiecare zi pe blog, un fel de calendar de advent, dar uite ca nu s-a putut si ajung din ce in ce mai rar. Iar wordpressul face si el multe figuri, imi cer scuze dar eu n-am scos pe nimeni de la followers, nu stiu ce eroare a fost, e de la ei.

In schimb, am fost cat se poate de creativi  acasa, pe de o parte avem presiunea asta cu serbarile de Craciun, pe de alta parte placerea atelierelor, la care Eva participa cu mult entuziasm.

Atelierele au fost si ele cu tema craciunistica, copiii au decorat globulete, au pictat ciorapi mari de panza in care sa le puna Mosul cadouri si au vazut niste filmulete cam comerciale de la Rovaniemi, satul lui Mos Craciun. Filmuletele au fost traduse de mine, voce pusa peste film, iar copiilor li s-a spus ca eu i-am luat interviu Mosului, moment in care Eva a facut ochii mari si s-a intors spre mine gata sa ma dea de gol, doar ma vazuse ea acasa inregistrand vocea.  Are si foarte multe intrebari  despre acest personaj misterios, dar inca alege sa creada.

Si mie imi plac atelierele, mereu se intampla cate ceva semnificativ. De data asta eroul meu personal a fost un baietel cu ochii de un albastru intens. Eric desenase un ciorapel foarte frumos, ingrijit, cu un glob superb si m-a chemat sa-i pun lipici dintr-un tub incapatanat care se infundase. Eu am apasat si am apasat pana cand lipiciul a explodat si s-a intins pe tot desenul. Mi-am cerut scuze, am incercat sa sterg, imi parea tare rau, dar Eric mi-a spus foarte calm ca nu-i nimic, se rezolva, o sa puna mai mult sclipici. Iar la sfarsit m-a chemat sa-mi arate ca a iesit foarte bine, a facut tot posibilul sa „ma impace”, sa nu fiu suparata. Am fost uimita de aceasta lectie de empatie de la un copil de 6 ani care incerca sa linisteasca un adult.

dec3

dec1

dec2
Operele Evei si Mosul de la Rovaniemi caruia copiii i-au trimis chiar si scrisori

Traditionala serbare scolara de Mos Craciun a aratat foarte mult ca serbarea Pomului de iarna, asa cum se numea in copilaria mea, cand Craciunul nu exista si Mosul de azi se numea Mos Gerila. Poezii peste poezii, cantece urmate de alte cantece, aproape o ora de stat in picioare pe scena pentru copii. In sala, cativa parinti cu fratiorii mai mici ai artistilor au fost admonestati sa-i faca intr-un fel sa le taca pliscurile. Macar costumul n-a fost o mare bataie de cap, Eva a fost o tarancuta veritabila, i-am facut doua fote dintr-un stergar traditional si au iesit acceptabil, iar M i-a facut o sorcova din hartie creponata.
dec5
Dupa asta a inceput fabuloasa vacanta de iarna, cu ceva teme pentru acasa – nu se dau teme pentru acasa la clasa zero conform programei – dar pana acum ne-am ocupat de ale noastre. Eva a pictat un tricou pentru prietena ei si i-a iesit atat de frumos incat ma gandesc sa o pun la munca serioasa pentru Picturici, iar azi si-au facut stele cu pisica, iepure si mult sclipici si au mers la colindat, ba chiar s-au intors cu ele intregi acasa. Eva a cantat si Filip a acompaniat-o prin interjectii.

dec4
Tricoul in lucru

dec6

Fotografiile de la atelier sunt ale lui Pixie

Impodobeste, Feli, bradul, dezpodobeste, Feli, bradul!

Publicat pe

Suntem intrati pana la gat in atmosfera craciunistica. Eu am in plan sa fac turta dulce si sa o ornez impreuna cu copiii, imi trecuse prin cap si ceva legat de pasta de sare. Eva abia asteapta atelierul de Craciun si asta-i bine ca o face sa uite de serbarea de la scoala, pe care nu o asteapta deloc pentru ca ea are o singura strofa de spus, cum au si ceilalti, dar fii-mea dorea sa fie primadona si ar fi vrut sa spuna vreo 6 poezii. Asta-i foarte ciudat pentru un copil care nu a invatat nici o poezie acasa, adica eu n-am invatat-o pe Eva poezii, nu am pus-o sa fie maimutica recitatoare pentru nimeni, ce mai ala-bala, fii-mea pana acum nu a spus poezii. Unde mai pui ca la serbare va fi imbracata in costum popular, asta daca-mi ies planurile, altfel va fi imbracata ca un pui de bogdaproste. Planul meu e sa fac niste fote dintr-un stergar traditional, are deja ie, nou-nouta, n-a vrut sa o imbrace pana acum pe motiv ca e urata rau. Nu-i urata, e o minunatie si cand o vad asa de lipsita de sentiment patriotic imi vine sa-mi fac eu fote din stergarul ala.
Filip este teribil de ocupat cu bradul pe care l-au impodobit ieri. Ieri de vreo 3 ori si azi de …n-am stat sa numar. Deosebirea dintre Craciunul trecut si Craciunul asta este ca bradul sta mai mult in plan vertical. Are si multa treaba cu globuletele, avem in permanenta globulete zburatoare, praf de globulete si buzunarele mele sunt pline cu globulete si alte ornamente. Cei doi mosi craciuni sub forma de papusi, destinati spatiului de sub brad, locuiesc fericiti intr-o uniune gay in olita filipeasca, pentru ca le-a dat el chilotii jos, a observat ca mosii au fese si s-a temut sa nu defece pe covor. Acolo doar el are voie.
Speram ca noua ocupatie globuleasca va salva de la pieire consumabilele electronice adica obiectele mici pe care ne permitem sa le cumparam lunar, telecomenzi si mouseuri. Aparatul de fotografiat e la inaltime, restul aparaturii nu mai functioneaza. Globulet vs. mouse.

3

Mos Nicolae este popa sau este cool?

Publicat pe Actualizat pe

A venit si Mos Nicolae, dar intai a avut un atelier de turta dulce si povesti. Mare bucurie pe Eva cu atelierele astea, este o rupere de ritm fata de scoala. Acolo se joaca mult, nu sunt dadaciti si pot fi ei insisi. Din turta dulce pe care a decorat-o a avut grija sa-i dea si lui Filip o steluta, asta a fost primul lucru pe care l-a facut cand l-a vazut.

mos nicolae1
Turta dulce inainte sa fie foarte frumoasa

mos nicolae
Turta dulce in timpul decorarii

mos nicolae2
Operele din turta dulce

Iar apoi a venit Mos Nicolae si acasa, a pus in ghetute ce avea de pus si s-a tirat cu tot cu picioarele lui lungi si cu aerul de tinerel zambitor, asa cum si-l imagineaza Eva.

mos nicolae3

Si-l imagina, pentru ca adoua zi a mers la scoala unde li s-a vorbit despre sfinti, asa ca l-a dezbracat pe Mos Nicolae de zambetul larg si i-a pus si niste haine de popa.

Pozele 1, 2 si 3 ii apartin lui Pixie

Cutia de pantofi

Publicat pe Actualizat pe

Am inceput curatenia generala, etapa 1, cartile copiilor. Acolo mereu e dezordine maxima, asa ca mi-a luat ceva timp, am aruncat o groaza de reviste completate, carti de colorat, carticele rupte de Filip, hartiute de maxima valoare dosite de Eva, o tartacuta mucegaita, niste ace de brad (?) si mai ales le-am inlocuit cartile cu altele „noi”, adica aduse din debara. Sunt ca noi, nu le-au mai vazut de mult timp, acolo le-am ascuns fiindca Filip rupea in disperare tot ce prindea. In urma acestui act de brav eroism gospodaresc si absolut inutil pentru ca in doua zile va fi la loc, dar macar stiu sigur ca acolo nu va creste un tartacut – mda, exista, e ruda cu stafidul – am ramas cu ceva reviste necompletate si cateva carticele expirate psihic, adica amandoi copiii le-au depasit.
Maine trec la jucarii, poimaine la jocuri, sigur rezulta ceva si de acolo.
Apoi am stat si m-am gandit ce sa fac cu ele, cu lucrurile care nu ne mai folosesc, dar care ar putea bucura alt copil. Carti intacte care au fost citite cu drag, jucarii cu care nu s-au jucat niciodata. Am intrebat pe FB si o prietena mi-a spus despre Shoebox.
Pe scurt, in prag de sarbatori se activeaza cutia de pantofi, puteti imbraca frumos o cutie si sa puneti in ea cate ceva pentru un copil care nu are atat de multe.
Aici sunt detaliile, aici sunt locatiile, nu-i nici una in Giurgiu, dar sper sa pot trimite prin Posta. In dreapta, va fi un banner pe toata durata sarbatorilor.
Multumesc, Laura pentru idee!

So this is Christmas

Publicat pe Actualizat pe

Craciun clasic, copilaresc, cu colindat alaturi de prieteni „vechi”, cred ca asa se poate numi un prieten alaturi de care te plimbai cu caruciorul.
1

Cu emotii in seara de Ajun, cate inocenta si cata naivitate, sa crezi ca un strain iti lasa sub brad ce-ti doreai cel mai mult, luand in schimb scrisorica pe care i-ai pregatit-o. Bradul nostru, Bradensis jumulensis, adica Jumulitul, care a rezistat eroic asalturilor filipesti, pentru ca acele globulete trebuie sa fi fost tare interesante, sa vedem, oare au ceva inauntru, si-o fi zis baietelul de nici un an jumate, mandru tare ca a gasit o metoda practica si rapida de a accede la acele minunatii colorate. Ala rosu n-are nimic, poate are cel verde! Nici asta! Poate celalalt, inca unul si inca unul, bradul a fost daramat in nenumarate randuri.

3

Magia zapezii, a albului pur, necalcat de picior de om, unit cu norisorii pufosi intr-o zi senina-sticla, in goana saniutei trase de calutul-tati pe niste dealuri haaat, departe de oras.

4

1

As vrea sa fiu o mama de joaca, sa ma las prinsa mai des in bucuria lor. As vrea sa-si aminteasca nu mesele imbelsugate, nici aroma de portocale, nici mirosul cozonacului cald, ba da, as vrea sa-si aminteasca si asta, dar tin mai mult sa stie ca am fost alaturi de ei, incercand sa prindem si noi o poleiala de bucurie, de copilarie, de puritate.

5

Filipel a cam tras chiulul, lui nu-i place neaparat zapada si nu intelege extazul Evei in fata acestui asternut ciudat de alb si neplacut de rece, prin care se merge greu si care-ti ramane pe nas si pe maini.

2