Cum se mai roteste blogosfera

Nou-nout

Publicat pe

Sa ne mutam la curte va fi o experienta noua pentru noi toti. Eu va trebui sa ma imprietenesc cu plantele despre care nu stiu prea multe. Am inceput deja, asta-i si scopul noului meu blog, Timp, apa, soare, sa-mi ordonez avalansa de informatii despre regnul vegetal, partea comestibila. Numele blogului este dat de Eva si vine si cu o pagina de Facebook. Deocamdata nu-i mare lucru acolo, dar am de gand sa iau totul in joaca, sa experimentez mult, sa ma joc cu arome, texturi si culori. Sa fie interesant si inedit!

tas24

Bloguri de august

Publicat pe Actualizat pe

In august, s-a scris cu multa inspiratie, eu cred ca a fost apropierea vacantei sau relaxarea de dupa concediu.

Raluca a scris echilibrat despre AP, de regula privit la extreme. Fie se spune „alaptez, copilul meu poarta scutece textile, si il tin in wrap, deci sunt AP”, fie „a, nu, nu vreau sa cresc un rasfatat notoriu, un copil trebuie sa stie de frica, are nevoie si de pedepse si de palmute la fund”.

„AP este respect si pentru parinte, nu numai pentru copil. Si aici incepe diferenta dintre AP si parentingul permisiv. Parentingul permisiv este imposibilitatea de a-i da copilului limite sanatoase. Cel mai des aceasta imposibilitate apare din cauza ca parintele nu poate sa suporte manifestarile emotionale ale copilului si ar face orice pentru a le evita. De multe ori un parinte permisiv explodeaza la un moment dat, devenind un parinte ce pedepseste, lucru ce deruteaza mult copilul. Un parinte AP practica limitele sanatoase, potrivite stadiilor de dezvoltare ale copilului. Desi scopul AP este de fapt o legatura puternica intre parinte si copil, aceasta legatura nu e creata prin indulgenta.”
in „Ce este si ce nu este Attachment Parenting?”

Ana-Maria a scris un articol despre mancarea sanatoasa versus mancarea nesanatoasa, cateva principii de urmat in „Mancarea sanatoasa ieftina„.

De cand bebelusul incepe sa se tarasca, se da si startul unei competitii stupide intre parinti.
Al meu a mers de-a busilea de la 4 luni!
Al meu face puzzle cu 16 piese!
Vai, al meu nu face deloc puzzle!
Al meu stia toate literele la doi ani!
Al meu extrage radical, face integrale duble si calculeaza amestecul sulfonitric, cand a mers in clasa intai, invatatoarea si-a tras un scaun aproape si s-a pus pe luat notite.
Se incing tastaturile in laude si se strecoara temeri cu toptanul in sufletele bietelor mame.
Mamituni scrie perfect, ca de obicei, despre „Ce trebuie sa stie un copil”

Cel mai vartos condei Cea mai incisiva tastatura o are Karioka, dupa ce citesti doua-trei postari te trezesti cu un zambet a la Cheshire cat si-ti vine sa pleznesti monitorul cu satisfactie, „le zice bine, dom’le”. Cu multa empatie pentru cealalta jumatate a lumii, si nu se poate sa nu rezonezi ca mama de baiat in „Interviuri cu testosteron”

Aripi pentru ingeri

Publicat pe

galben2

Un tricou vesel, solar, sofisticat. Atrage privirile pentru ca e deosebit de ce se poarta pe strada, si normal, e unicat si nu vezi in fiecare zi o imitatie dupa un artist celebru pe tricoul unei fete. Cunoscatorii imi trimit un zambet fin, necunoscatorii il remarca si ei, pentru ca arta atrage privirile oricui. Fac unul la fel, dar pe fond alb, n-am mai gasit galben, merge perfect la blugi, pantaloni scurti si fuste tineresti, si puteti licita pentru el la bazarul pentru Sophie. Despre Sophie puteti citi aici, povestea ei este cumplita, dar cu straduinta unor fete inimoase lucrurile au inceput sa se miste. Cum in lumea asta e nevoie si de bani are nevoie de 10 000 de euro pentru cheltuieli legale, bani care o pot scoate din cosmarul pe care-l traieste.

Bazarul este aici

Hello, sponsor!

Publicat pe Actualizat pe

Imi face placere sa prezint al doilea sponsor, pe Olivia, o doamna tanara, inalta si frumoasa, mama a doi copii si business-woman de succes intr-un domeniu cu mare potential, dar aflat inca la inceput. Va intrebati vreodata cum de exista oameni care le pot face pe toate? Eu da si dezvolt de fiecare data o invidie pozitiva, admirand capra vecinului.
Olivia are un magazin online, Bio-bunatati, plin cu produse atragatoare si apetisante, si de putin timp se ocupa si de vanzarea filtrelor pentru apa potabila. Sunt excelente pentru purificarea apei de la robinet si la un pret foarte bun.
Bannerul frumos din dreapta este platit, banii au ajuns in contul Ioanei. Ioana este un bebelus de numai 7 luni care are nevoie de suportul comunitatii pentru a-si rezolva problemele de sanatate, ochisorii ei fiind atinsi de o tumoare maligna. Recent a suferit o operatie de enucleatie (scoaterea unui ochi) in Germania, dar urmeaza sa faca un tratament dificil pentru celalalt ochi. Puteti ajuta familia donand in contul Ioanei sau accesand pagina de Facebook, unde se gasesc lucruri frumoase de cumparat.

Hello, sponsor!

Publicat pe

In sfarsit, o postare ca pe blogurile mamicesti din afara, din cele care incep cu salutarea sponsorului. Da, am un sponsor, pe Iulia de la Eu si bebe, asa cum se vede si in bannerul optimist din partea dreapta. Este un magazin foarte dragut care vinde mai ales haine speciale pentru alaptare, eu am o bluza de la ei si este minunata, are taieturi ascunse in dreptul sanilor si usureaza alaptarea afara. Sunt comode, discrete si frumoase. Bannerul este platit dar banii s-au dus in contul Ioanei, un bebelus de doar 6 luni care are mari probleme la ochisori si trebuie sa faca operatie si chemoterapie in Germania. Nu ezitati sa vizitati magazinul sponsorului si sa-i cumparati un martisor Ioanei!

Etape sonore

Publicat pe

Ma gandesc demult la o leapsa pe care am primit-o de la Moni prin primavara, despre muzici cu rezonanta personala, care m-au insotit din pruncie si pana acum, acele melodii speciale care-ti aduc aroma unor ani trecuti, care portretizeaza un sentiment sau o persoana. Unele sunt foarte intime, asa ca nu le voi scrie aici, altele zglobii, cateva triste.
Banuiesc ca primele note auzite compuneau saltaret sau plangaret vreo melodie populara. Am crescut cu muzica populara si am urat-o din tot sufletul, pentru ca era foarte proasta, nici pe departe acele piese bune pe care acum le ascult cu placere. O teroare sonora, de dupa-amieze duminicale, calde si molai, cand n-ai ce face si curtea se umple neplacut cu vocile lui Ion Dolanescu, Tiberiu Ceia sau Ileana Ciuculete. Singura mangaiere erau discurile cu Maria Tanase, stiam multe melodii pe dinafara, pe unele chiar le cant acum copiilor, spre distractia lui Filipel, care se apuca cu mainile de cap si-l clatina caraghios cand aude Valeleu, valeleu.
Spre 10-11 ani, am inceput sa protestez si sa caut alternative prin maldarul de discuri. N-am gasit mare lucru, un singur cantec, care-mi aminteste de blocul muncitoresc cu iz de mucegai, de seri friguroase de toamna tarzie luminate de lampa de gaz, din cauza lui am o imagine nepotrivit de exotica a acelor vremuri.
N-am trecut printr-o perioada de indragostire de muzica usoara romaneasca, cea pe care o auzeam la radio, desi aveam colege similiste sau care erau de partea Corinei Chiriac, imi rasuna in cap – premonitie a fost oare? – Muguri noi, eram vag atasata de frumoasa ei voce sau mai degraba o consideram singura care merita ascultata. Inca mai cant mugurii astia, dar doar spre distractia unui grup foarte restrans de prieteni, stiu ei de ce. Pentru mine, au sufletul timid al unei fetite de 13 ani, alura ei desirata, maldarul de par cret.

Cam aici am inceput sa-mi caut independenta si identitatea muzicala, fara sa ma ratacesc macar o secunda printre preferintele si moda vremii, Modern Talking, Sandra, CC Catch si Michael Jackson. Declicul a fost o melodie clasica auzita la Europa Libera, in perioada in care a inceput sa mi se permita accesul, fara teama ca voi spune la scoala ce se intampla acasa. Am fost intrigata si placut surprinsa, de aici am intrat intr-un vartej rock din care n-am mai iesit niciodata. Pentru cine nu stie, rock-ul este complex, am trecut prin multe curente, prin perioade Doors, Led Zeppelin, Metallica, mai dure, mai soft, cu inima inflorind, cu blugii evazati si pletele-n vant, cu tricou negru si bocanci, lumea era simpla, se impartea in rockeri si depesari, viata era iubire si fior, adolescenta cruda si rebela, cu dorinta legitima de a se afirma, de a iesi in evidenta, de a fi, de a iubi, adolescenta prelungita in nebunii departe de casa – vesnica rugaminte de a avea copii mai cuminti decat mine, decat noi – atunci l-am cunoscut si pe el, noi doi avem nu una, nici doua, ci un potpuriu de piese impreuna, asa cum se cade dupa atatia ani si totusi cea care ne defineste este o non-rock.

Nu prea mai pot sa pun linkuri de pe youtube ca a adormit Feli, dragi mi-s si lipite de mine multe iubiri cu sunete rock, sunete lichide care curg deodata cu sangele, muzica de paianjeni batrani cum ar zice Eva, care iubeste TSO pentru ca i-a ascultat dinainte de fiinta, cum oare va spune Feli, care crede ca Lemuria e un cantec de leagan?

Nu ma pot opri la un singur gen muzical, oricat ar fi el de vast si atoate cuprinzator, cumva, pe la 18 ani, ascultand noaptea tarziu un post de radio bulgaresc –  ha, cred ca asteptam ora de rock, cu noul album Sepultura – am mai avut un declic, se difuza o simfonie de Beethoven si am constatat ca mi-a placut. Am cautat, am ascultat, am trecut la altele, la stadiul foarte amator, de placere muzicala, spalare in urechi o numim noi, mai ales cand suntem obligati de circumstante sa stam in poluare sonora de muzica proasta.

Apoi am ciudatenii care merg de la jazz la opra, iubesc un album foarte timpuriu cu Bjork, desi nu-mi place restul, am avut o perioada depresiva in care am ascultat o formatie suedeza, acum dansez cu Feli pe o melodie portugheza trimisa de Forfecutsa sau cu Eva pe una frantuzeasca, cantata cu o bucurie exploziva, tot un zambet asa cum este si fetita mea.

Cine stie, poate vreuna din ele se va intipari in acel fel unic in care muzica se leaga de sentimente si peste ani, imi va aminti de perioada aceea cand eram chinuiti dar fericiti, aveam copii mici si ne invarteam prin casa in pasi de dans.

Zambiti, va rog!

Publicat pe Actualizat pe

Se incheie Saptamana internationala a bebelusilor purtati, la care noi, eu si Feli adica, am participat de la distanta, promovand in acest orasel cu oameni curiosi purtarea bebelusului in sling. Ca arat ca o indianca din filme, ca o tiganca, ca o doamna bine care poarta o esarfa mai lunga si un copil la piept, ca am unul in san si unul de mana, ca-s priceputa si isteata purtand copilul comod, oricum as fi sunt singura mama purtatoare din oras.

Se aude? Daca mai e vreuna hai sa ne unim si sa facem o asociatie! Dar cum in capitala, orasul cu ministri, cum ii zice M, sunt multe, foarte multe mame purtatoare, le invit pe toate sa se traga in poza, duminica, 14 octombrie, la ora 10.45, in Parcul Tineretului, intrarea dinspre Sincai, adica foarte aproape de metrou. Daca intarziati, nu va faceti probleme, veti fi astepte 3 sferturi academice, adica 45 de minute. Sa-mi tineti un loc! Amanunte, aici