Evolutii-revolutii

Matematica aaaai, ai, bibi!

Publicat pe Actualizat pe

Eva  crede ca e o matematiciana innascuta. Toata ziua sta si socoteste, intai misca degetele usor, pe la spate, ca si cum ar fi cantat incalcit la vreun instrument nemaivazut. Cand a sarit de zece, a apelat la creioane, se ascundea cu cutiile de creioane si-mi venea cu rezultatele scrise mare, stramb si invers, zambind victorioasa si aratandu-mi dantura ei stirba de scolarita mica.  Tot intreaba cum se face aia si aialalta, aseara scria pe o agenda 15+19=34. Am intrebat-o cum a facut asta si mi-a zambit a secret mic.  I-am  dat si eu una. 14+18=?

A framantat din degete si a miscat din buze, a dus o mana ganditoare la cap si apoi a scris 32. Cu treiul scris invers. O dedusese din 15+19, scazand cate o unitate. Matematicieni, pazea, vine puternic din spate, nici n-a scapat de prea mult timp de scutece dar are propriile ei modalitati de a rezolva o problema.

Venind vorba de scutece, Filip intentioneaza sa se apuce de cantat si asta pana sa inceapa sa vorbeasca. Are un intreg repertoriu, de exemplu „Si totusi exista iubire” al Tatianei Stepa e dublat cam asa „aaaaiiiii, biiibiiii”. Noi intelegem tot ce spune de la „ham, mi, ma, du” care inseamna „am vazut mai multi caini mici si mari” pana la „ham bi” si „ham bo”  traduse prin „vreau un beagle”, respectiv „cainele blogger” sau canalul Disney Channel. Vorbeste mult despre caini, i-a privit cu entuziasm inca de cand abia mergea in picioare si m-am straduit sa-i sting entuziasmul asta fata de maidanezi. Bine am facut pentru ca luna trecuta l-a muscat un maidanez, acum se opreste si zice „ham nu”.

Si una proaspata, din seara asta:

Ce frumos mirosi, Filip! A ce mirosi?

si el mandru

Caca!

Anunțuri

Cu magia nu-i de joaca

Publicat pe Actualizat pe

Daca nu aveti copii, probabil ca seara mergeti pur si simplu la culcare. Va spalati pe dinti, va luati o carte sau telefonul si va bagati in pat.
Daca aveti copii, stiti ca o seara poate fi complet diferita de cealalta, dar ca regula, bagatul in pat se exerseaza de mai multe ori pe seara, pana ne iese perfect. Un copil vrea apa. Repetam bagatul in pat, invelitul cu patura, oftatul de usurare. Dar si celalt copil vrea apa, i s-a facut sete pe neasteptate. Repetam. Oh, fata nu-si gaseste pisica. Cum sa doarma fara ruptura aia de pisica murdara? Va adormi de 3 ori mai greu. Sau cautam o anume paturica usoara si pufoasa pe care Filip o prefera in detrimentul altor paturici usoare si pufoase. Ba intr-o seara, Filip avea o firimitura de paine care ajunsese ghidus pana in buric, iar noi nu ne dadeam seama de ce se scarpina baiatul si ce inseamna bu-bu-au-au, pentru ca firimitura era exact echivalentul bobului de mazare ascuns sub cele 12 saltele ale printesei.
In seara asta a fost intai un scutec mirositor. Apoi Eva si-a adus aminte ca nu s-a spalat pe dinti.
Lasa, ca te speli maine dimineata!
(Stiu, stiu, nu sunt o mama exemplara.)
Cum sa ma spal maine dimineata? Daca vine Zana, si-mi cade dintisorul, si nu-l gaseste curat?
Ce-ti pasa? Oricum cade!
Nuu, mami, daca dintisorul e curat il ia Zana Maseluta si-l macina pana face din el praf magic.
Ok, asta e un argument foarte bun, am invatat sa nu ma pun cu magia inca de asta toamna, cand am calarit o seara intreaga pe coada unei maturi, urmarita de tipetele extaziate ale Evei care se astepta la fiecare saritura mai convingatoare sa-mi iau zborul.
Du-te si spala-te, oftez si aman repetitia aia cu bagatul in pat.
Dupa nici un minut sarim amandoi ca arsi, din baie se aud plansete neconsolate.
– Viata mea e distrusa! E distrusaaaa! Am pierdut dintisorul.
Nu stiu ce ar fi facut alti parinti in situatia asta, dar noi ne-am pus imediat pe cautat dintisorul. Primul ei dinte cazut, primul care i-a si iesit, adineauri, cand inca mai statea in scaunul de masa, purta scutec si bavetica si vorbea in silabe bebelusesti. M a desfacut sifonul chiuvetei sau cum s-o numi ala, eu am incercat sa o conving ca Zana Maseluta a venit repede si a luat pretiosul dintisor.
Greseala. Eva s-a repezit sa caute banutul de sub perna, pe care nu-l pusesem ocupata fiind cu cautarea dintisorul si consolarea vizigoatei.
Teoria Evei despre Zana Maseluta e cam asa: Zana ia dintisorul din care face praf magic. Lasa in schimb un banut. Seara, Eva trebuie sa se uite la cer cu banutul tinut strans in mana si la prima stea cazatoare vazuta, isi pune o dorinta. Zana foloseste praful magic ca sa-i indeplineasca dorinta.
Ma strecor cum pot, si scot din cutia cu bijuterii ditamai moneda interbelica pe care i-o pun sub perna.
Caz rezolvat, copil fericit, zambind printre lacrimi. Dupa ce mai sta vreo 5 minute pandind o stea cazatoare, ne putem baga iarasi in pat.
Ah, nu, Filip nu-si gaseste pisica.

Cand stii prea putin despre iubire

Publicat pe Actualizat pe

El striga igi-igi atunci cand atinge ceva cald care, chipurile, l-ar frige.
Ea e profesoara lui de dictie..
Spune si tu so-a-r-e.
O-i-e!
Cand se ridica de pe olita, ii ramane imprimata pe fundulet o forma de inima.
Daca cineva e suparat, umbla cu buzele tuguiate prin casa, pupand aerul din jurul lui, pana ajunge la obrazul care trebuie mangaiat.
Ea s-a imblonzit, are niste suvite rebele si aurii care-i plutesc ca o aura in jurul capului.
Imi pune des intrebari profunde, care ma iau prin surprindere.
Stiu cuvantul asta, dragoste, dar nu stiu ce este, mami! si nici ce inseamna „a te indragosti.”
Trag aer in piept si enumar iubiri si forme de iubire. O ia ca pe o promisiune ca se va indragosti.
Mai e mult pana atunci?
Nu stiu, cateodata cred ca mai e mult, alteori cred ca e prea aproape.
Cat de multe stii tu despre iubire!
Sunt doar mai mare decat tine, dar si eu stiu prea putin
igi

Ultima zi de vacanta

Publicat pe

3

Ghiozdanul e pregatit, contine un penar cu doua pisici pe el. Pe umeras, o bluzita calcata si o pereche de pantaloni. Pantofii cu bareta, asa cum ii sta bine unei scolarite – aiurea, sunt comozi si frumosi ca mi-as lua si eu – asteapta pe hol.
Asta a fost ieri. Iar asta alaltaieri. Maine e prima ei zi de scoala. Nici nu clipesc, mi-e ca deschid ochii si pleaca la facultate.

La mosie

Publicat pe Actualizat pe

Am inaintat un pic, desi curtea e plina de materiale de constructii, am reusit sa o curatam in mare parte, avem cateva straturi de legume si am pus chiar si lavanda. Intr-un fel, d-abia astept sa vina toamna si sa plantez copaci. Ne-am obisnuit cu ideea, acum ca avem si cateva caramizi puse, si miroase un pic a camin. Copiii asteapta cu nerabdare seara sa mergem „la mosie”. Un pic ironic, dar adevarat pentru noi, obisnuiti sa traim intr-un spatiu foarte mic, asa I-a si ramas numele. Ne intampina pisicul, Nero, mieunand duios si milogindu-se la picioarele noastre, vin copiii vecinilor sa se joace, Filip uda mica gradina si pe oricine mai prinde.
Avem mult de lucru, dar deja ne bate inima acolo, de unde plecam cand soarele apune in spatele prunilor si greierii incep sa cante prin iarba. Nero ne petrece pana la poarta si se uita rabdator dupa noi, parca stie ca intr-o buna seara nu vom mai pleca deloc.

mosie

de verde-crud

Publicat pe

Nu-i un loc gol, invadat de balarii. E o casa cu veselie, o curte plina cu iubire, un leagan in care sa fluture plete carliontate si sa falfaie fustite colorate, iarba marunta calcata de talpi goale, vara, dimineata foarte devreme, cand aburii cafelei cheama soarele nerasarit. Incepusem sa uit cum canta gugustucii si cum se aud greierii. O sa-i zicem Acasa.

home

Evaluarea pentru clasa zero – primul examen al Evei

Publicat pe Actualizat pe

Nu vreau sa sperii pe nimeni cu titlul acesta, evaluarea a fost o simpla formalitate, asa cum ma si asteptam, termenul de examen ma amuza insa. In primul rand ca e un stres inutil la care sunt supusi niste copii de nici 6 ani, un fel de ridicol cu mot. In al doilea rand pentru ca mi-am amintit cum imi povestea M ca era speriat in copilarie cu examenele, „o sa cresti si tu mare si ai sa vezi, o sa ai examene de dat, nu va fi asa usor”. Intr-o zi a dat peste niste prezervative, i s-au parut niste baloane mai ciudate si a intrebat ce sunt. Raspunsul a fost un non-raspuns, „o sa cresti mare si ai sa vezi atunci”. Logic ca a legat cele doua atributii ale crescutului mare si coroborat cu limbajul non-verbal al parintelui, atunci cand venea vorba de ceva „de rusine” a tras concluzia ca inainte sa pleci la un examen, iti pui prezervativul la locul de rusine si in timpul examenului faci pipi netulburat.
Deocamdata i-am spus Evei ca prezervativele sunt baloane si nu i-am pomenit nimic de examen. Doar ca va merge sa discute cu niste doamne psiholog, la fel cum e si nasa ei, care vor sa se asigure ca la scoala nu-l inscriem pe Feli ci venim cu o fetita mare. Teama tuturor parintilor, si a mea de altfel, a fost ca nu cumva copilul sa refuze sa vorbeasca, asa cum li se intampla copiilor in prezenta strainilor bagacioci care pun intrebari. M-am bazat pe faptul ca totusi e vorba de niste psihologi care vor sti cum sa vorbeasca cu fetita mea si m-am bazat mult pe ea. E un copil crescut cu multe dragoste, cu dragoste aratata, am incredere in ea si are incredere in noi. La evaluare nu a mers cu mine ci cu M, care a inregistrat cu telefonul, asa ca m-am distrat si eu putin ascultand cum a dat Eva examen din pisici, vacute si capre.
Parintele este doar cu prezenta acolo, M a fost trimis pe o canapea iar Eva invitata sa ia loc pe un scaun. A refuzat sa stea pe scaun, zicand intai ca ea sta in picioare, apoi s-a dus langa tatal ei pe canapea. A luat si niste cuburi cu ea, cu care a construit un castel, fara sa i se ceara.
La inceput n-a prea vrut sa vorbeasca, primele intrebari au fost de imprietenire, apoi a raspuns la intrebari. A refuzat sa coloreze o foaie pe care i-au dat-o doamnele, a povestit despre fratiorul ei, i-a spus uneia la ureche cum il cheama pe prietenul ei de la gradi, dar cum e secret nu voi spune aici.
Intrebarile au fost sub nivelul de 5 ani, i-a aratat niste cartonase cu animale si a intrebat-o cate ceva despre fiecare, apoi a pus-o sa povesteasca ce face ea intr-o zi.
„Stau numai la televizor, nu fac nimic” adaptare la varianta mea „Sa facem si noi ceva, doar nu vrei sa stai numai la televizor”
Apoi a spus ca se uita la desene neaparat urate, dar n-a vrut sa povesteasca despre nici un desen, desi acasa nu-i tace gura tot vorbind despre animalele fratilor Kratt si despre cum va merge ea in Centopia.
Cam atat, n-am inteles chiar tot din inregistrarea de pe telefon. A durat in jur de 10 minute si s-a urmarit exact ce ma asteptam. Copilul sa nu aiba retard, sa aiba o oarecare coordonare, sa comunice si sa fie sociabil. Nu-i nici o problema daca nu-i din cale afara de sociabil, pana la urma si asocialii fac scoala, jur pe rosu.
Mi-a placut de Eva ca a stat pe pozitii, nu s-a intimidat si a refuzat atunci cand nu i-a convenit ceva. Serios, daca un adult ar avea o iubire ascunsa la inimioara ar striga in gura mare, sau ar fi secret?

Sa nu uit si concluzia Evei: „au fost doua doamne care mi-au pus intrebari de copii mici”