Foto

Năeni

Publicat pe

Am mai incercat sa ajungem la Naeni si asta-iarna, pe la mijlocul lui ianuarie, luandu-ne dupa un ghid turistic care ne promitea frumuseti extraordinare. Ba chiar am urcat pana sus, in satul Varf, dar drumurile ude si alunecoase nu ne-au lasat sa vizitam nimic. Cum peisajul mi-a placut, ne-am promis sa revenim cu viitoarea ocazie.
Si iata-ne, am intrebat intai un batran cum se ajunge la diversele situri si am ajuns fix intr-o fundatura, asa ca am luat-o singuri spre biserica satului care se inalta falnica pe o coama de deal, biserica noua din piatra, imprejmuita cu gard tot din piatra, foarte frumoasa, dar in contrast neplacut cu saracia caselor. Ne-am dat jos sa admiram peisajul surprinzator pentru o zona pe care o credeam plata ca in palma, imi venea greu sa cred ca am trecut de zeci de ori pe langa Mizil si n-am cotit niciodata la stanga.

naeni4

Dinspre biserica se auzeau bocaneli si ciocaneli, mi-am zis ca se construieste si atunci au aparut ei, copiii din Naeni, itind capsoare curioase de dupa pietre. In numai doua minute s-a spart gheata si am fost potopiti de ropote de ciripeli. Stiau de toate si s-au oferit sa ne duca peste tot, ne-am bucurat, mai ales ca indicatoarele turistice vazute in iarna disparusera complet. Au amestecat fermecator informatiile corecte cu stangaciile copilaresti si ne-au dus prima data la biserica.

naeni12
„Asta este biserica dintr-o piatra. Asa ii zice, dar sa stiti ca este facuta din mai multe pietre.
Si e cineva aici? Preotul?
Nu e nimeni, doar noi, ne jucam.
Dar cine bocanea?
Noi! Ne facem masini. Vedeti? Masini ca asta, dar nu vrea sa mearga.”
Dragii de ei, isi facusera in echipa un cart dintr-o bucata de lemn stramb si ii pusesera patru roti patrate.”

naeni13
Tot ghizii cei simpatici ne-au povestit, luandu-si unul altuia vorba din gura, ca aici, „chiar aici unde stau eu cu picioarele”, este un mormant tracic nedeschis, alaturea este unul deschis in care s-a gasit o sabie si un brat, iar in cariera sunt roci cu cochilii in ele pentru ca pe acolo a fost demult o mare, Marea Sarmatica. Am primit cadou doua roci cochilifere si indicatii catre celelalte locuri, tabara de sculptura si chilia calugarului Ambrozie.
„Stiti ceva despre chilie?
Da, a stat acolo un calugar, a murit demult, a venit de la Ciolanu, l-au gonit pentru ca traia cu o calugarita.
Serios?? A venit cu tot cu calugarita la chilie?
Nu, in chilie statea cu o femeie din sat.”
Istoria spune ca Ambrozie a venit sa traiasca in sihastrie, dar nu puteam sa-i contrazic, in acest timp o fetita in rochita alba, cu parul galben ca paiul si cu cei mai fermecatori ochisori albastri imi oferea doua pietroaie de calcare cochilifere, un baietel imi povestea despre scoala lui, iar un altul, cel mai mare, incerca sa-i tina pe ceilalti la respect, pe motiv ca ar fi liderul grupului. Daca aveti 3 ore libere si sunteti pe drumul dintre Mizil si Buzau, merita sa va opriti, iar daca-i intalniti jucandu-se sus, pe coama dealului, bazati-va pe ei si neaparat sa aveti dulciuri ca sa le platiti munca de ghizi.

Dupa indicatiile lor, am ajuns la tabara de sculptura. Este a treia tabara de sculptura pe care o vad in judetul Buzau, dupa cele de la Magura si Meledic, si de departe e cea mai frumoasa, spectaculos amplasata, data fiind apropierea necropolelor tracice vechi de 2600 ani  tematica este asemanatoare. Simboluri tracice/dacice, imitatia unui mormant, toate risipite ca un Stonehange romanesc pe culmea dealului. In jos, de o parte si de alta, stane cu turme de oi, in zare culmi albastre. Desi noua, fata de celelalte atractii turistice, tabara mi-a placut cel mai mult, astia care au condus judetul prin anii 80 cand s-au organizat taberele au fost niste mintosi, pietroiele astea sculptate de elevi, studenti si sculptori in piatra la Naeni si Magura si lemn la Meledic aduc un plus urias de farmec locurilor.

naeni7

naeni5

naeni6

naeni9

Mai departe nu am ajuns, poate data viitoare mergem si la chilia calugarului Ambrozie, care e sapata tot in calcar, si vedem si grotele preistorice in care locuiau oamenii pietrei acum 7000 de ani. Venea un nor negru de ploaie, se si vedea ca ploua in zare, a si tunat, desi mai peste tot se poate ajunge cu masina, riscam sa ramanem p-acolo daca ne prindea ploaia.

naeni10

naeni11

Anunțuri

La Vadu, plaja cu vizigoti si delfini

Publicat pe Actualizat pe

In cautare de locuri salbatice, unde sunt cat mai putini oameni si peisajul este pur si nepatat, am ajuns anul asta la Vadu, plaja Vadu. Intr-o buna zi, Filip va fi suficient de mare cat sa putem campa aiurea, pe o plaja pustie, dar pana atunci cautam doar sa vedem locuri frumoase.

Ca sa ajungi la Vadu, trebuie sa mergi pana la capatul comunei Corbu si sa nu ratezi indicatorul catre Vadu, asa cum am facut noi, de am mers inca vreo 20 km. Dar ne-am intors si am luat-o pe drumul bun. In scurt timp am ajuns in satul Vadu. Chiar la intrare este un combinat paraginit, unul dintre mamutii epocii de aur, combinatul de metale rare destinat sa extraga titaniu si zirconiu din nisipurile de pe Grindul Chituc. In jurul combinatului pluteste o aura de mister, se pare ca obiectivul era pazit cu mare strictete pe vremea cand era functional, povestile se bat cap in cap, ba ca nu ar fi fost niciodata functional, ba ca ar fi fost cu totul altceva decat voia sa para. Cert este ca mamutul a fost construit pe ruinele unei vechi cetati medievale, cetatea Karaharman, ridicata de turci pentru a proteja Dobrogea. Iar cetatea la randul ei ar fi fost ridicata pe o fortificatie romana. Nu mi se pare deloc surprinzator, cetatea Giurgiu este in mare parte ingropata sub dig, cu cateva zile inainte am vazut un pod ridicat peste un castru roman, picioarele de beton treceau peste dale romane.

Oricum, prin fata combinatului se face un drum si ala e drumul catre plaja. Pentru ca am pomenit mai devreme de Grindul Chituc, nu m-am lamurit exact unde este, dar trebuie mentionat ca accesul in grind este strict interzis si se face numai in scopuri de cercetare.

plaja Vadu 7

Ar fi bine ca in acest moment sa aveti o dovada de la ARBDD Tulcea, cum ca ati platit accesul in rezervatie, cum ati parasit drumul catre sat, ati pasit in rezervatie. Preturile sunt mici, exista si gratuitatile obisnuite, permisul se poate plati prin OP, in schimb amenzile sunt usturatoare.

Catre plaja se merge pe un drum de beton, peisajul este limpede si frumos, ca de poveste, cu nori pufosi, cer senin, pasari, dune de nisip si vegetatie tepoasa.

plaja Vadu 6

Cand s-a terminat betonul, poti auzi vuietul valurilor, marea este aproape. Pe plaja sunt cativa oameni cu corturile, dar nu multi, cu siguranta se poate gasi un loc pustiu. Marea este turcoaz, intrarea in apa este lina, desi mi-a placut mai mult la Corbu, si daca stai cu ochii pe valuri poti vedea spinarile delfinilor care vin pana aproape de mal.

plaja Vadu2

Cam atat, este o plaja adevarata unde simti marea si ti se pare ca esti de acolo, apa este prietenoasa pentru copii, sunt multe cochilii intregi de scoici si melci, am adunat o sacosa sa facem mulci pentru gutuii japonezi, Eva a stat numai in apa, a fost atat de fericita incat ne-a desenat inimioare din nisip si a plans un pic la plecare.

Partea rea este ca la margine, unde incepe vegetatia erau aruncati saci de gunoi, vreau sa cred ca oamenii cu rulotele doar ii pusesera acolo ca sa-i ia la plecare, pentru ca mi-au lasat o impresie grozava, erau toti senini, zambitori si prietenosi.

plaja Vadu3

plaja Vadu

plaja vadu 4

plaja Vadu 5

plaja Vadu1

Regatul de jucarie

Publicat pe

Aceasta a fost ziua in care am vazut ploaia cum vine pe Dunare. Cu gri diafan si vant de a tremurat apa, ne-a condus la plecare tot asa cum ne-a insotit la venire. Un barbat cu parul alb dansa prea vesel in jurul unui ceaun pus la foc de vrescuri, iar noi am trecut pe langa el, alergand prin padure.

gostinu1

Atata cat ne-a permis ploaia, o juma de ora sau ceva mai mult am fost stapanii unui regat de jucarie in care se aud numai tipete de bucurie. Nu obositi si nici neputinciosi ca in fata celorlalte tipete, nu coplesiti de griji si nici indarjiti sa razbim. In regatul de jucarie doar te joci si esti vesel.

gostinu3

As fi vrut sa colind prin satul asta in care imi petreceam vacantele, sa fotografiez case cu suflet batran, case mici si parasite, sa iscodesc in chipurile oamenilor trasaturi cunoscute. Dar vazusem un drum enigmatic si drumurile de genul asta se parcurg neaparat. Mergea printre lanuri de floarea soarelui din care zburau saltat pupeze si fugeau speriati iepuri si m-asteptam sa se termine oricand, brusc, sa ne lase in camp.

gostinu2

Pacalisem ploaia, am fost mai rapizi sau ploaia ii lasa pe aventurieri sa se bucure se asfaltul nou, sa-l alerge in talpile goale, sa fie avioane care decoleaza de pe aeroportul privat, pentru ca in regatul de bucurie toti sunt bogati. Ciudat a fost ca drumul nu s-a terminat, dar ne-a adus aproape in acelasi punct din care l-am inceput.

Am adus-o pe ea, o floricica mica de soare, statea la talpile celorlalte cu mutrita asta de peek a boo si ne implora sa o luam la joaca.

gostinu5

Pasari

Publicat pe Actualizat pe

De tipat de incantare si uluire in fata tantosului paun.
De mangaiat si alintat pufoasele ratuste.
De prins clipa si de multumit copiilor pentru ochelarii de vazut lucruri marunte si frumoase pe care ei mi-i pun mereu pe nas pentru ca eu ii tin adesea in buzunar.

ratusca

paun

Imprimavarare

Publicat pe

primavara1

Unde ne pierdem libertatea? Undeva intre prima zi de gradinita si prima zi la job?

primavara2

Sau imediat dupa nastere cand copilul trebuie sa se invete cu un program? Somnic, laptic, plimbarica.

primavara3

Se nasc liberi dar cat putem sa le prelungim libertatea asta, cat e pana la prima za din lantul care se lungeste si se tot lungeste pana te incolaceste?

primavara4
Pe plaja, intre nisip si nori, tavalindu-se apoi printr-o holda de grau gras si verde, a fost o zi de libertate deplina. I-am adus murdari, fericiti, obositi. Imprimavarati.

Gogosari – flora si fauna

Publicat pe

Titlul e o gluma dar sunt sigura ca satul acesta este de referinta printre pescarii locali, numerosi, laudarosi si aflati acum in verva discutiilor despre ce peste bate, la ce trage si in ce zona. Si asta intr-un oras inconjurat de balti si canale, care trebuie sa fie un fel de rai pescaresc. Nu si pentru noi, desi imi place sa ies dimineata devreme si sa cumpar peste proaspta de pe strada.

Asadar, ca sa-i mai scoatem pe vizigoti din rutina plantarii diverselor vegetale  in gradina proprie, i-am dus pe balta la plimbare. Sa adune flori mici si colorate, sa-i bazaie albinele iesite la soare, sa vada o livada de meri – cred ca intr-o saptamana, doua, cand vor fi infloriti o sa fie de vis acolo, vorba Evei, „mami, am vazut un pom alb si inrozit” – si sa alerge prin vanticelul de primavara.

Bonus o capra cu trei iezi, un infiorator de jucaus catel de vanatoare si niste tauri la pasunat. In caz ca n-ati observat, au venit si berzele, declaram deschis sezonul de plimbari, primavara-vara-toamna 2014.

 

gogosari1

gogosari2

gogosari3

gogosari4

salcie

livada meri

gogosari10

debarcader

Forsythia

cais inflorit

balta gogosari

capra cu trei iesi