Mami hai sa ne jucam

Secretele vedetelor

Publicat pe Actualizat pe

Niculina si Lucica se duceau in fiecare duminica la hora din sat, unde jucau cu mare foc. Erau cele mai frumoase fete, dar nu doreau sa se marite, desi fusesera cerute de multe ori.

wooden spoon dolls2

Intr-o zi, in sat a venit un strain, John, care le-a vazut, le-a pus sa dea niste probe si le-a propus sa mearga la o scoala de actorie la el in tara. Fetele au acceptat si in scurt timp au devenit vedete internationale, acolo, in satul ala mare numit Hollywood. Si-au schimbat si numele, Lucica a devenit Lucy Liu, iar Niculina era cunoscuta ca Nicole Kidman. Doar cateodata, duminica, isi mai impleteau cozi, isi puneau camesile si fotele si dansau o hora romaneasca.

wooden spoon dolls3

Jocuri si jucarii pentru copii. De la A la Z

Publicat pe Actualizat pe

Partener bun, serios si generos in proiectul „O carte pentru gradinita” a fost Omfal Educational. Fara prea multe cuvinte si explicatii au fost imediat de acord sa trimita la gradinita un colet cu jocuri si jucarii educative, iar sosirea coletului ne-a luat pe toti prin surprindere.


Copiii au fost siguri ca a venit chiar Mos Nicolae, dimineata devreme si le-a lasat in sala de clasa pachete cu jocuri. Eu l-am adus pe Filip si am participat un pic la bucuria manutelor nerabdatoare care desfaceau joc dupa joc, explorau, le intindeau peste tot, pe masute si pe covor si incercau sa asambleze, sa construiasca, sa vada cum functioneaza. Chiar si noi, ca adulti, am crezut un pic ca magia exista si se desfasoara independent de eforturile noastre.

omfal

Ajunsa acasa am incercat sa-mi indeplinesc partea mea din intelegere, sa scriu despre Omfal Educational. Am crezut ca va fi simplu, dar explorand siteul lor m-am trezit in fata unui magazin complex si complet care se adreseaza unei categorii largi de varsta, de la copilul mic care percepe lumea senzorial, la scolar, ba chiar la adultul care are diverse hobby-uri creative. Mi-a placut in mod deosebit abordarea copilului ca fiinta inteligenta, pentru ca am ajuns la saturatie in urma reclamelor de pe posturile TV dedicate lor, in care ni se propun jucarii prostute, plasticuri scumpe cu luminite si sunete care fac totul, nelasand loc pentru creativitate si imaginatie, si de care, spre dezamagirea parintilor care le platesc, copiii se plictisesc dupa cateva ore. Nu veti gasi la ei asa ceva, dar daca aveti un copil pasionat de stiinta, intrati pe sectiunea respectiva, doar ca mie mi-a fost greu sa ma opresc la microscop sau la balante, busole, kituri optice, periscop, seturi de chimie. Speciale mi s-au parut terariumul sau minimusuroiul de furnici. Ma gandesc ce ar insemna sa ai la ora de stiinte un astfel de obiect pe care copiii il pot observa pe parcursul unui semestru intreg sau cum ar fi sa-i explic Evei lectiile despre unitatile de masura care urmeaza in semestrul 2 folosind balante si greutati metalice.

omfal10

M-as putea opri la fel de bine la copilul pasionat de anatomie, pictura (aici chiar acopera totul de la sortulete la pensule, sevalete si vopsea de diverse tipuri), limbi straine sau muzica. Muzica in special, chiar si celor mai mici le plac acele instrumente din lemn care pot fi usor manuite si scot sunete diverse.

omfal6

Acolo unde ni s-a parut prea scump, pentru ca unele sunt material didactic sau destinate pentru a mobila si infrumuseta o sala de gradinita sau de clasa, am gasit in schimb inspiratie cum ar fi sa ne facem un panou pentru teatrul de papusi.

omfal5

Mi-a placut mult sectiunea dedicata educatiei copiilor cu nevoi speciale, fie ca au probleme in asimilarea cunostintelor, probleme de atentie sau probleme fizice (acuitate vizuala sau auditiva scazuta), Omfal ii sprijina pe parintii si/sau profesorii lor nu doar oferind jocuri si materiale didactice adecvate ci si prin sustinerea de seminarii si ateliere. Pentru ca si ei sunt copii, copiii cuiva care isi doreste sa-i integreze si sa le ofere ce exista mai bun si mai stimulator ca sa aiba o sansa. Ca o paranteza, apreciez mult ca la scoala Evei am vazut copii cu sindrom Down si copii cu probleme fizice, exista o rampa speciala care chiar este folosita in acest sens si colegii lor se poarta foarte firesc cu ei, sunt invatati sa-i ajute si sa-i protejeze asa cum este normal intr-o societate.

O gradinita sau un after-school ar gasi aici toata gama completa, de la mobilier, la material didactic si utilarea unei sali de sport. Pe pagina lor de Facebook am vazut ca tin ateliere si cursuri de creatie cu tematici diverse la gradinite sau scoli.

omfal8

O sa ma opresc la ce mi-a atras mie atentia, mai ales ca vine Mos Craciun, la ce mi s-a parut deosebit si stiu ca le-ar placea copiilor mei.

Un set cu piese din lemn pentru o doctorita adorabila, la pachet cu corpul uman magnetic, Eva are un atlas de anatomie si il  studiaza de vreun an, tot caut o papusa cu organe detasabile, stiu ca pare creepy, ei bine, nu si pentru ea. Stetoscop avem.

omfal11

O papusa anatomic corecta, imi amintesc ca in copilarie ma intrigau papusile Aradeanca incomplete din puctul meu de vedere si puneam mereu intrebari stanjenitoare pentru adulti. Bunica vizigotilor are doua papusi, fetita si baiat, si copiii le examineaza mereu cand merg la bunici si sunt foarte multumiti ca papusile le seamana.

omfal4

Un go-go care imbunatateste coordonarea si echilibrul, numai bun pentru joaca in interior, pacat ca nu il pot folosi si eu.
omfal 1

O bicicleta duo pentru frati. Sa invete sa traga impreuna in acelasi sens, sa se coordoneze, sa se joace, sa fie o echipa. Nici un efort in acest sens nu este prea mic, credeti-ma.

omfal 2

La hobby si creatie nu stau prea bine, vopselele mele pentru textile au luat un concediu foarte lung cat timp m-am ocupat de configurarea gradinii si s-au cam branzit.  Cautam sa-mi schimb marca, acestea pe care le am sunt foarte stabile, dar ma nemultumesc culorile, in permanenta combin 4-5 ca sa ajung la ce-mi doresc.

omfal7

Si jocul preferat al copiilor din grupa Floricelelor de la Gradinita nr.9 (Vama) din Giurgiu. Le multumesc sponsorilor de la Omfal ca ne-au ajutat sa credem in magia sarbatorilor de iarna.

omfal9

Oda Imparatului

Publicat pe Actualizat pe

Intr-o zi am intrat intr-un magazin de jucarii si am cumparat doua papusi marionete, dintr-acelea care se baga pe mana. Nu stiu ce mi-a venit, erau urate, un imparat si un bufon cu trasaturi exagerate, nasuri mari si coroiate, barbii mult aduse in fata, ochi ficsi  desenati pe cauciucul din care le sunt facute capetele. Haioase totusi in uratenia lor, pentru ca si Eva le-a gasit nostime, desi i le-am aratat cu prudenta, sa nu se sperie. Avea pe atunci ceva peste un an, statea in scaunul de masa iar eu ma bagam sub tavita scaunului si manuiam marionetele pe deasupra, salutand, facandu-le sa se pupe sau sa bata in nasurile lor mari. Eva radea cristalin si imi cerea mereu sa ne jucam cu Minatu’ si Peacă, asa se numeau pe vremea aia, Imparatu’-Luminatu’ si Domnul-Ciupearca.

Domnul Ciupearca era cel care o spala pe dinti, manuind periuta cu manutele lui de marioneta si spunand repede povesti menite sa distraga atentia de la nesuferita activitate. Tot Domnul Ciupearca a sters o zi proasta de-a mea, cand am certat-o pe Eva ca a facut nu stiu ce gresit incercand sa ma ajute la bucatarie. Copilul meu hipersensibil s-a retras si a refuzat sa mai incerce lucruri de teama sa nu greseasca. Ii puneam in fata un puzzle incastru si spunea ca nu stie sa-l faca, asa ca aparea Domnul Ciupearca, un incredibil de natang,  punea  vaca in locul oii, gaina cu picioarele in sus si se lauda ca el a facut bine. Iar Eva radea si-l ajuta, ii arata cum se face. Ziua proasta in care am certat-o aiurea a fost stearsa de Domnul Ciupearca abia dupa cateva saptamani bune.

Cand a mers la gradinita, o asteptam nerabdatoare sa-mi spuna ce-a facut, daca-i place, daca a suparat-o ceva. Scoteam de la ea doar ca a fost „bine”, asa ca l-am chemat in ajutor pe Imparatu’-Luminatu’ care era foarte curios in privinta gradinitei si-i punea zeci de intrebari. Spre deosebire de mine, – al naibii papusoi! – obtinea tot atatea raspunsuri, ba mai era potopit si cu o gramada de descrieri si explicatii in plus. E uimitor cate ii spunea Eva acelei marionete pe care stia prea bine ca o manuiesc eu.

Zilele trecute i-am gasit prafuiti pe un raft. I-am scuturat si i-am aruncat pe pat. Imparatu’-Luminatu’, a exclamat Eva, hai sa ne jucam. Eu manuiesc marionetele, intreb, ma mir, spun povesti, cer explicatii, iar ei se implica, aduc pisica sa participe si ea, schimba cursul povestilor. Mai obtin cate o privire furisata in lumea lor, unde realul se amesteca cu fantasticul, si nu e vorba doar de Filip, ci si de Eva.

De exemplu, Imparatu’-Luminatu’, acum rebotezat la cererea publicului cu un nume mai interesant  Nabucodonosorcuckoonajerabazavangha, isi cauta sotie in lumea oamenilor. Eva nu vrea sa se marite cu el, dar vrea sa-i faca lipeala cu pisica, pe care o da drept pui de leu. Cum imparatul refuza casatoria cu o pisica, Eva ii propune sa se insoare cu mine. Chiar daca manuiesc papusile, particip si eu cu adevarata mea infatisare ca actor in piesa de teatru. Eu accept cererea in casatorie si imparatul imi spune ca va trebui sa vin cu el, in imparatia lui. Spre surprinderea mea, vizigotii se pun amandoi pe jelit cu lacrimi cat pumnul. speriati sa nu le fuga mama in lume cu o marioneta.

Sau:

Ma joc cu Filip care le aduce daruri papusilor, o curea lucitoare pe post de colier pentru imparat si o bratara pentru bufon. Papusile multumesc frumos, ii strang mana baietelului si anunta ca se vor duce in imparatie sa se laude cu minunatele daruri primite din lumea oamenilor. Filip se supara, plange, isi ia darurile inapoi si le inchide intr-un sertar.

Toate explicatiile mele ulterioare ca sunt doar niste papusi care stau la noi in casa, ca noi le manuim si par vii (!), dar altfel zac aiurea prin casa, nu prea i-au convins ca una-i realul, altul e fantasticul, pur si simplu ei traiesc povestile ca si cum s-ar deschide o poarta nevazuta si lumile astea doua s-ar amesteca.

Dar marionetele si teatrul de papusi, in care putem interactiona ludic cu copiii, sunt minunate pentru ca poti obtine niste a-ha-uri lamuritoare si poti strecura o privire in lumea lor magica. Acum vreo 2-3 ani am aflat ca marionetele sunt folosite si de psihologii care lucreaza cu copiii. Si mai minunat de atat este ca uneori se joaca doar ei amandoi, isi iau papusile si dau o mica reprezentatie.

Era sa uit! Si Domnul-Ciupearca a fost rebotezat, il cheama Dezoxiribonucleicsternocleidomastoidian, tot ca sa sune interesant.

teatru de papusi 1

Toy story – ia te uita cine ma opreste

Publicat pe Actualizat pe

Cand Filip era mic, ma uitam la ei, la amandoi, si ma gandeam ca o sa mor in ziua in care se vor bate. Si uite ca sunt in viata, ba chiar m-am obisnuit. Se cearta, se bat, se chinuie reciproc, iar eu nu ma intind sa mor. Dar toate au un pret, am inceput sa tip. De unde nu tipam absolut deloc, zero, nimic, tip acum de ma intreb si eu „ce-oi avea de tipi ca nebuna” dar nu pot sa ma opresc. Am incercat diverse metode, trag aer adanc in piept sau numar pana la 10 – aiurea, am ajuns doar pana la 3 ceea ce m-a enervat si mai tare – cotcodacesc – asta a tinut o perioada – dar nimic nu pare sa functioneze pe termen lung. Ori ii vad imbratisati, jucandu-se ca-n reclame si impartind frateste paiul ala de matura pe care se cearta de-o juma de ora, ori voi tipa in continuare.
Pana cand m-am trezit in casa cu o noua jucarie. O noua jucarie e un alt motiv de cearta, deci pentru mine e un nou prilej de a tipa, imi venea sa o pun direct la gunoi.
Stai, mami, sa vezi ce face!
Uite canta, faif lital dacs, gingal bells, se gadila si rade, toarce, dar fii atenta aici ce tare e! Tiiipa! si scoase fii-mea un do de sus demn de o soprana si oratania, adica pisoiul ii tinu isonul.
Am pus-o, m-am gandit, nu mai tipa doar vizigotii pe doua voci, acum sunt trei. Ei tipau, pisoiul dupa ei, imita toate sunetele inalte. Dupa ce a trecut focul ala, de jucarie noua, am uitat de ea. Doar pe seara aud o ciondaneala si o chitaiala de dau cu manusa de bucatarie pe pe jos si ma infoi toata la ei: Ma, voua nu va e rusine? nu va ajunge toata ziua si va bateti si seara?
Iar de langa mine se aude o voce pitigaiata: Ma, voua nu va e rusine? nu va ajunge toata ziua si va bateti si seara?
Intentionat ii dau drumul mai pe seara, cand toti suntem obositi si se lasa cu tipete. E singurul care a reusit sa ma opreasca, imi dispar toti nervii cand il aud cum ma imita. Trebuie sa las inaltele si sa tip cu voce joasa si mai incet, adica sa nu tip, altfel Tom ma face sa ma aud ce tantrumuri de oboseala fac.

1

2

Pietre pretioase

Publicat pe

Copiii au aceasta magie, au transformat niste pietre banale in pietre pretioase si pentru ei, si pentru mine. Pentru ei, amandoi sunt indragostiti de pietre, le tot aduna de pe strada, le dosesc unul de celalalt ca pe niste comori adevarate, iar pentru mine, ca am avut aproape doua ore de relaxare, prvindu-i adunand pietre, ieri, in parc, iar azi pictand la ele.

Ca sa explic, vizigotii nu prea se joaca impreuna, se imping, se sicaneaza si se paruiesc. Se alearga si navalesc ca niste hoarde barbare. Zilele trecute fugareau niste porumbei, dar la modul vizigot, iar o fetita care statea in usa unui magazin, asteptandu-si mama, pur si simplu s-a uitat la ei ingrozita si a fugit repede inauntru.

Dar cu pietrele au avut o adevarata tactica, Filip le aduna, apoi le punea pe vomitron – asa numesc copiii chestia aia din parc de te invarti cu ea – le invartea ca sa le cantareasca, Eva ii spunea un numar, apoi le aduceau pe banca langa mine si le puneau intr-o caciula. Si tot asa, cate doua, cate trei pietre, aproape ca m-am bronzat pe banca, stand, fara sa alerg dupa ei, fara sa-i despart, fara sa-i scot din buclucuri.

Iar azi le-au transformat in ciupercute, masini, copaci si flori. Cam stangaci, dar e prima lor incercare.

pietre6

pietre3

pietre5

pietre4

pietre1

pietre2

Art attack (III) – culori pentru Sophie

Publicat pe Actualizat pe

Eva a luat o pauza de la inot, pentru ca este racita zdravan, asa ca trebuie sa le gasesc alte activitati. Mai ales ei, Filip se multumeste sa topaie, sa se catere si sa o necajeasca. La intoarcerea de la plimbarea de dimineata, i-am pus sa adune diverse frunze. Au jumulit o vita de vie, un tei, o tufa de galbenele si inca o planta care n-a vrut sa-si spune numele. Probabil ca vecinii sunt deja furioasi, dar este pentru o cauza buna.
– Eva, am o rugaminte la tine! Am aflat de o fetita, putin mai mare decat tine, Sophie.
– Are 7 ani?
– Da, cam asa. Nu mai are mamica, sta cu bunicii ei, si bunicii astia nu o iubesc deloc.
(Mi s-a dus inima in gat, nici macar n-am cuvintele necesare sa-i povestesc fetitei mele despre cosmarul pe care o alta fetita il traieste)
– Si ce o sa faca Sophie?
– O alta bunica, are doua bunice, asa cum tu ai doi bunici, care o iubeste, vrea sa o ia la ea. Dar pentru asta trebuie sa castige un proces si are nevoie de bani. Mami si alte mame incearca sa o ajute. Una din mame te-a rugat sa-i pictezi o sacosica pe care a platit-o deja, si banii o vor ajuta pe fetita.
Vrei sa faci asta?
A fost mandra de increderea acordata, entuziasmata si emotionata. A avut o lumina permanenta pe chip.
I-am lasat libertate deplina, o mana de frunze si cateva tuburi de culori. Procesul de imprimare si rezultatul:
frunza1

frunza2

frunza3

frunza4

Despre Sophie puteti citi aici. Pe FB s-a creat un eveniment unde puteti dona diverse obiecte sau puteti cumpara.

frunza5

Tot Montessori

Publicat pe

montessori1
Sau metode de a tine copilul ocupat in bucatarie. Doua pahare, cani, castronele, o lingurita si materialul de baza: paste mici, fasole, orez etc. Multa treaba a avut sa le mute cu lingurita dintr-o parte in alta. Daca va tin puterile, cand se plictiseste dati-i si o cana cu apa, sa le amestece.