review

The birds and the bees si alte carti pentru vacanta de vara

Publicat pe Actualizat pe

Pun de multă vreme recenzii de carte pentru copii și postări despre cât este de important pentru un copil să citească. Cât cred eu că este de important, ca fost copil pentru care cititul era cea mai tare distracție. Stăteam la bunica în vacanță și unul dintre verii mei cânta  „ a venit vacanta/cu trenul din Franța/hai copii la joc/cartile pe foc/sa nu mai citim/ca ne-mbolnavim” iar eu nu puteam sa inteleg cantecul, venea vacanta, asta insemna ca am destul timp sa citesc.

Sigur ca pentru copiii de azi e mai greu sa vada in citit o distractie, doar este atat de mult divertisment in jurul lor, si eu ii inteleg.  Desenele animate sunt fabuloase, multe au povesti frumoase, altele sunt instructive, dar nu intr-un mod plictisitor (Fratii Kratt), unele sunt haioase si inteligente (Sherlock Yack), chiar ma uit cu placere alaturi de copii, dar acolo e imaginatia altcuiva. Cartea pe care o citesti este universul tau in acel moment, personajele se deseneaza in mintea ta, imaginatia unui copil invinge prin KO in primele secunde imaginatia adultului care schiteaza desenul animat, oricat de talentat ar fi.

Cam asa cu imaginatia, lectura o dezvolta, la fel cum face si cu limbajul, cu inteligenta, pentru ca ajungi sa te inspiri la un moment dat din experienta de viata a unor personaje. D-asta nu refuz niciodata cartile pentru copii, ai mei au o  biblioteca a lor destul de maricica deja, Eva a inceput sa citeasca,  merge la un club de carte organizat la scoala, asa a vrut ea, desi mi-e teama sa nu fi facut o greseala si sa ia lectura ca pe o obligatie scolara. Nu, nu e obligatoriu sa citesti, dar e placut, e atat de distractiv incat n-as vrea sa ratezi asta,  incerc eu sa-i transmit.

Eva are patru noi cărti  trimise de editura All din colectia Planeta 7 din Galaxia Copiilor, sper sa se bucure in vacanta care vine. De fapt, va avea acces la doar trei carti pentru ca a patra este despre sex.

IMG_3468

Noi stam excelent la capitolul educatie sexuala, mergem pe principiul ochit si impuscat, adica intrebare si raspuns, si Eva chiar intreaba, viata cu doi copii de sex opus este destul de amuzanta. Daca la 4 ani a avut multe curiozitati in privinta sarcinii si nasterii, asa ca i-am explicat pe intelesul ei cum sta copilul in uter, cum si pe unde se naste, la 5 ani a pus  intrebari despre baieti pentru ca-l vedea pe Filip, un adept infocat al nudismului la acea varsta, ca si la asta pe care o are acum, iar la 6 ani i-am spus cate ceva despre menstruatie, pornind de la intrebarile ei despre tampoane. Interesul si intrebarile ei vin in valuri, ma loveste cand ma astept mai putin, intotdeauna pe mine, niciodata pe co-autor si oricat de dezinhibata as fi, ea ma depaseste, copiii nu pun poleiala  de sfiala, rusine peste aceste subiecte. Ei doar intreaba si asteapta sa li se raspunda, asa cum ma intreaba si despre soare, ploaie, plante si planete, nu vad de ce as amana niste subiecte firesti.

Pentru ca sunt mereu langa ea si dispusa sa discutam despre orice, la 8 ani nu vad rostul cartilor de educatie sexuala, dar nu exclud ca mai tarziu sa se informeze si sa-si filtreze singura informatiile, fara sa mai aiba nevoie de ajutorul meu. Adica nu, sincera sa fiu imi doresc sa mai vorbeasca si cu mine, dar as prefera sa caute raspunsuri intr-o carte serioasa, nu pe la prietene, printre preadolescenti circula multe mituri si porcarioare si nici butonand pe net, un mediu de informare foarte periculos in privinta asta.

Ma pregatesc din timp cu carti,  nu pot ignora nici posibilitatea de a fi/deveni uncool si indepartata de lumea ei sau pe cea in care Eva este pocnita pe neasteptate de o sfiala specifica varstei de altfel, sa gaseasca fata raspunsuri la toate intrebarile, poate si baiatul, desi fratii mai mici afla mai multe si  mai devreme, probabil si fara sa intrebe.

IMG_3472

„Sex pentru incepatori” este o carte serioasa scrisa si ilustrata cat se poate de neserios, textul este haios, fara termeni academici, nu-i ia de sus pe cei mici, nu le da lectii si nu-i ameninta cu aratatorul ridicat, iar ilustratia este tip caricatura. Lamureste tot ce i-ar da prin minte unui preadolescent – lor li se adreseaza cartea, este pentru 12 ani+, poate ceva mai devreme –  intrebarile jenante si temerile ridicole pentru un adult, de la masturbare la sexul protejat, BTS-uri, igiena, homosexualitate.

IMG_3473

Cartea asta mi-a placut in mod deosebit, „Punguta cu doi bani” este pentru scoala, se merge mult pe Creanga la ei, Fetita cu chibrituri este o poveste clasica, frumoasa dar Eva este foarte sensibila si va suferi, eu as feri-o, dar scoala nici nu se gandeste, si o sa ajungem iar in situatia in care o sa-mi reproseze ca nu stiu bine Alba ca Zapada, eu i-am spus ca vanatorul o rataceste pe printesa in padure, manualul i-a informat corect, nu, dragi copii, vanatorul vrea s-o omoare si sa-i smulga inima din piept.

„Trolul fara inima” este o legenda nordica, Asbjørnsen si Moe au mers pe modelul fratilor Grimm, doi prieteni care au cules povesti din folclorul norvegian, iar folclorul nordicilor este fabulos nu degeaba au ei formatiile alea de rock simfonic cu versuri grozave inspirate tot din folclorul lor.

Editura All  mai tine programul de incurajare al lecturii pana pe 15 iunie, in  perioada aceasta ii gasiti  la Bookfest,  spiridusul Pixi vine si el in vizita pe standul ALL.

Hoinari prin anotimpuri

Publicat pe Actualizat pe

Prin toamna-iarna, am demarat operatiunea „gradinita”, pornita ca un succes, terminata in coada de peste, adica delfinului i s-a pus pata intr-o zi, dupa vreo luna de gradinita, ca el nu mai vrea la gradi. Am apucat insa, in luna aia, sa duc la bun sfarsit o idee care mi-a venit pe drumul de intoarcere acasa, dupa ce-l lasasem pe Filip acolo si ma cam intristasem ca nu erau jucarii sau carti. Initial m-am gandit sa duc eu cateva, dar prea multe n-as fi avut de unde. Am inceput sa scriu mailuri catre editurile de carti pentru copii, si paralel cu asta, prietenele de pe Facebook au inceput sa-mi trimita carti. Raspunsul a fost mult peste asteptarile mele, de unde credeam ca voi strange in jur de 10 carti pe care copiii sa le rasfoiasca, sa le citeasca si sa le indrageasca, au fost carti suficiente pentru doua grupe de copii, jocuri si jucarii, ba chiar si un brad, toate duse la gradinita inaintea zilei de Mos Nicolae.

Un Mos Nicolae cu daruri frumoase a fost Editura Casa cu seria „Bobita si Buburuza„, personaje indragite de copii si stiute de la desene animate, si seria „Hoinari prin anotimpuri”.

hoinari prin anotimpuri

„Hoinari prin anotimpuri” cuprinde 4 carti cartonate, cate una pentru fiecare anotimp, in format mare, in conditii grafice exceptionale, plina de desene amanuntite, un fel de carti de lux pentru copii, asa cum a zis o prietena sunt „top of the top” in cartea pentru copii, au fost „cartea anului 2006” in Germania si un succes editorial multi ani la rand.
Trebuie sa le ai in fata ca sa realizezi ca sunt fantastice, pot tine ocupat un copil de 2 ani – aici nu e de trecut cu vederea ca paginile cartonate sunt indesctructibile, colturile sunt rotunjite – dar si un adult se poate lasa prins la fel de bine in nenumaratele povesti din fiecare carte. „Nenumarat” nu este doar un cuvant mare, cartile nu au povesti scrise in cuvinte ci in imagini, e ilustrata viata unui mic orasel de-a lungul unui an intreg. Sunt zeci de personaje care pot fi urmarite de la o pagina la alta, azi putem sa spunem povestea papagalului Riri, maine pe cea a calugaritei, poimaine pe a fermierului, toate interactioneaza intre ele si povestea se poate urmari de la o pagina la alta.

hoinari prin anotimpuri

Este acolo un intreg univers cald si familiar, care te inconjoara cu dragoste si te face sa vrei sa-l cunosti, o comunitate de mic oras cu targuri, baluri si expozitii, fermieri, postasi, vanzatoare si invatatoare.
„Hoinari prin anotimpuri” te face sa te joci pana saturi copilul, uiti sa strecori priviri catre ceas, si te prinde in universul ei colorat. Este foarte versatila, poate fi cartea pe care o iei in masina, la drum lung, poate fi cartea-jucarie sau cartea dupa care copilul invata prin joc despre plante, animale, ocupatii, anotimpuri, case – oh, casele sunt pe sectiune si se vede cum e aranjata fiecare in interior, Eva a fost absorbita de asta – muzica, toleranta (in imagini apar persoane de alta religie, calugarite, persoane cu handicap), activitati pentru petrecerea timpului liber.
Noi ne-am jucat cam asa:

„hai sa vedem ce fel de animalute sunt astea”/”hai sa vedem ce plante stii de aici” – joc pentru Filip, dezvoltarea cunostintelor despre natura;
„sa vedem cu ce se ocupa oamenii, care crezi ca sunt meseriile lor” – joc pentru Eva, dezvoltarea cunostintelor despre societate;
„cu ce merg oamenii, hai sa numaram toate vehiculele” – joc pentru Filip, despre mijloacele de transport si nu-s putine, numai in cartea despre toamna avem asa:masini de mai multe tipuri, trotineta, bicicleta, magar (!), nava spatiala, motocicleta;
hoinari prin anotimpuri

Se pot inventa multe, cartea nu-l limiteaza deloc pe cititorul ei, fie ca e mai mare sau mai mic, il plimba agale pe strazi, il face sa arunce o privire in casele oamenilor, sa admire cerul pe care zboara berzele, sa rada de cotofana care-i fura cascavalul unui domn, sa se distreze, sa se mire si sa se induioseze.

Colaborarea mea cu editura Casa se incheie aici, le multumesc ca au daruit carti atat de frumoase copiilor de la gradinita Vama din Giurgiu, oferta de carte de la ei este atragatoare, au carti destinate hobby-urilor (margelit, bijuterii, prepararea sapunurilor, quilling etc), carti despre gradinarit, adica exact cu ce ma lupt eu acum (pomicultura, legumicultura, floricultura etc), initierea in fotografie si multe altele din sfera casnica dar si carti despre arta si psihologie, iar in acest moment au si reduceri.

Surse foto:

http://www.rotraut-susanne-berner.de – site-ul autoarei seriei „Hoinari prin anotimpuri”

Si o fotografie cu copiii de la grupa mica stransi in jurul catorva carti, intr-o dimineata de iarna in care ploua crunt iar eu aveam o sacosa plina de carti intr-o mana, un copil topaitor prin lacuri in cealalta mana, dar inima usoara de bucurie.

hoinari

Fabule romanesti cu desene romanesti

Publicat pe

„Copile drag, cartea ce-o tii in fata nu-i o carte oarecare. E o carte isteata, ce te-nvata despre viata.” Asa frumos, ca si cum ar povesti un bunic, incepe cartea cu „Fabule” de la Editura Cartea Copiilor, cel putin mie imi aduce aminte de bunici, care imi recitau astfel de fabule cand eram copil. Poate tocmai d-aia nu ma asteptam la ceva nou, doar toti am auzit fabule in copilarie, ba unele erau incluse si in programa scolara. Cum au ei cartile la editura asta, nu le mai are nimeni, carti inteligente, frumos ilustrate, asa ca au reusit sa faca ceva deosebit dintr-o culegere de fabule, dand ilustratia pe mana Liviei Coloji.

fabule1

Ma bucur de fiecare data cand gasesc carti pentru copii ilustrate de desenatori romani, pentru ca avem desenatori foarte talentati care lucreaza pentru edituri din toata lumea, ar fi pacat sa nu fie cunoscuti la ei in tara. Cel mai sincer compliment a venit din partea Evei, care uitandu-se pe cartea a exclamat „Ce tare! Ia uite ce tare e pagina asta!” Nu stiu daca a cucerit-o tenta de arta naiva populara sau stilul geometric, stiu ca mie mi-au placut mult motivele populare care apar ca ornamente si straiele taranesti pe care le poarta personajele: iile, ilicele, cojoacele.

Unele fabule imi erau foarte cunoscute, cele de Grigore Alexandrescu, Alecu Donici sau George Toparceanu. Surpriza mare a venit la Anton Pann, am savurat efectiv „Copacul si dovleacul” sau „Calatorul si stejarul”, iar Eva s-a distrat copios incercand sa dezlege cunoscuta dilema a taranului care merge la targ cu „Lupul, tapul si varza”. Mandra am mai fost, mai ceva ca musca la arat, mai ales ca si-a dat seama repede ce este o fabula, de ce vorbesc animalele si ca fiecare poezioara te invata o lectie. Un pic cam greu sa le citeasca singura datorita exprimarii arhaice, mai ales la Donici si Pann, dar le-a gasit distractive citite de mama, si nu pot spune ca eu n-am savurat ironia pe alocuri usturatoare a versurilor. Pentru scolari exista un glosar de arhaisme la sfarsit si o scurta descriere a fiecarui autor.
Am si preferate, ca la prima citire, Ciobanul si magarul pe care am mai intalnit-o ca poveste balcanica intr-o carte cu povesti populare bulgaresti, si

Copacul şi dovleacul

Pe lângă un copac mare,
Un dovleac, din întâmplare,
Primăvara răsărise
Şi pe dânsul se suise;
Care într-atât crescuse,
Încât vârfu-i întrecuse,
În lung ş-în lat să-ntinsese,
Ramurile-i cuprinsese,
Şi pretutindeni umpluse
De dovleci care făcuse.
Deci cu această estime
Văzându-se la-nălţime,
Începu să se mândrească
Şi zicând să se fălească:
– “Vezi, eu numa-ntr-o vară
Cât crescui şi tot cresc iară,
Şi tu, copac din vechime,
În sumă de ani mulţime,
D-ai fi crescut voiniceşte,
Precum şi vrejul meu creşte,
Mai-mai ajungeai la stele,
După părerile mele.”
Iar copacul cel cu minte
I-a răspuns aste cuvinte:
– “Ei! te lauzi tu acuma,
Că încă n-ai văzut bruma,
Dar când va da şi zăpadă
Atuncea eşti jos grămadă!”
*
Gândeşte la viitoare
Şi la cele-ntâmplătoare.
Nu te înălţa cu firea,
Pân’’nu-ncerci nenorocirea.

sursa: http://www.poezie.ro

fabule2

ilustratie din „Ciobanul si magarul”, adorabila traistuta ciobanului si frumoase foc costumele tarancilor.

Mai multe pagini din carte in catalogul lor, frumoasa pagina a Liviei Coloji cu tot felul de printuri, picturi si ilustratii pe illustration.ro.
Surse fotografii:www.carteacopiilor.ro

Aventuri in lumea gazelor cu Bobita si Buburuza

Publicat pe

Se stie ca venirea pe lume a unui copil iti schimba viata, auzi peste tot repetandu-se asta, cumva intr-un mod infricosator si amenintator. Dar nu ti se spune exact cum se intampla, pentru ca aspectele care se schimba sunt multe si nebanuite, ba chiar diferite de la om la om. Ce mi s-a parut mie fabulos a fost ca mi s-au deschis ochii, atenta la ei, la modul in care copiii privesc lumea, am inceput iarasi sa ma minunez de diversitate, sa vad universuri intregi la poalele unui copac, lumi mici ascunse sub o frunza. De cand cresc doi copii, am facut casute pentru buburuze, am salvat furnici, am alergat dupa fluturi, am stat o data mai bine de o jumatate de ora sa privim cum un paianjen prinsese o musca, si am gasit fascinant ca ei, copiii, ne pot imprumuta aceasta viziune proaspata asupra fiintelor mici din jurul nostru, pe care un adult le vede doar enervante sau daunatoare.

Probabil ca de aici a pornit si Erika Bartos, autoarea seriei Bobita si Buburuza, cartile pe care le-am primit de la editura Casa pentru proiectul „O carte pentru gradinita„. O arhitecta, mama a trei copii, care vazand prin ochisorii lor si inventandu-le povesti seara de seara i-a plamadit pe Bobita si Buburuza, o fetita-mamaruta si un baietel-melc care trec prin tot felul de peripetii.bobita si buburuza

La indemnul prietenilor, Erika a inceput sa scrie si sa ilustreze lumea acestor gaze, folosind cuvinte accesibile, desene simple dar pline de culoare. Fiecare carte din seria „Bobita si Buburuza”, aparuta si in Romania, contine cate doua povesti cu Bobita si Buburuza. Personajele principale au multi prieteni-gaze si trec prin tot felul de aventuri si framantari in care ne recunoastem copiii. Este vorba despre angoasele celor mici, prietenie si socializare, mersul la gradinita, micile lor suparari si bucurii. Ilustratia este luminoasa si copilareasca, gazele sunt zambitoare si foarte simpatice iar copiii deja le cunosc din desenele animate. Bobita si Buburuza sunt ca niste buni profesori care le vorbesc copiilor pe intelesul lor si sfarsesc prin a le deveni prieteni. Cred ca sunt potrivite si pentru cei mai mici, putand sa-l aduca pe mos Ene pe la gene inca de la 2-3 ani, pentru Filip au fost chiar pline de suspans, dar si Eva le-a citit singura si i-au placut.

bobita si buburuza 1

La gradinita au fost recunoscute imediat, fetita din fotografie s-a luminat la fata si a exclamat: „Aaaa, ii stiu, stiu”, deci i-am lasat pe Bobita si Buburuza intre prieteni mici, inocenti si dornici de aventura la fel ca ei.

bobita si buburuza 3

Sursa foto: Editura Casa si Erika Bartos

Casuta

Publicat pe Actualizat pe

Pentru proiectul meu „O carte pentru gradinita”, am primit de la Editura Cartea copiilor cea mai dulce si mai emotionanta carte. „Casuta” este o poveste geniala in simplitatea ei, si poate fi inteleasa pe mai multe planuri. Ilustratia vintage este plina de viata si miscare, cu multe detalii, fara sa fie pretentioasa. Orice copil poate invata sa deseneze de la Virginia Lee Burton o casuta, o floare, un copac incarcat cu mere.

casuta 4

Dar cartea aceasta nu este o carte cu lectii de desen, este povestea unei casute care traieste undeva la tara, pe un camp cu margarete si treptat este inghitita de orasul care se extinde, de tehnologia care avanseaza. Trista si singura, inghesuita de zgarie-nori si sufocata de tramvaie, nu mai poate vedea cum curg anotimpurile, cum rasare soarele si cum straluceste luna. Casuta este salvata de o urmasa a familiei care o muta inapoi la tara, pe varful unui deal. Am avut lacrimi in glas cat timp le-am citit-o copiilor mei pentru ca eu sunt „casuta”, eu sunt fetita de la tara care se bucura de fiecare anotimp, eu m-am mutat la oras si am trecut intr-o primavara pe langa pomii infloriti fara sa-i observ, eu nu mai stiu cum arata un cer instelat. Noi toti suntem casute vii care se bucura de larma si tipetele copiilor, noi imbatranim, ne insinguram si ne blazam. Tușa de nostalgie nu poate fi detectata de catre copii, caci nu au experienta de viata necesara, ei se pot bucura cautand personaje in ilustratia autoarei, pot invata despre ciclurile anotimpurilor, cate ceva despre nasterea oraselor si evolutia tehnica, despre rural si urban.

Nu mi s-a mai intamplat de mult sa ma emotioneze si sa ma impresioneze atat de tare o carte pentru copii, e o comoara asa cum a spus cineva pe Facebook, am cautat sa aflu mai multe despre autoarea ei, care pare sa fi fost o doamna calda si draguta, iar povestea este inspirata din realitate, familia ei a cumparat o casuta si au mutat-o pe roti intr-un camp plin cu margarete.

casuta 1

Nu o pot cataloga pentru o anumita categorie de varsta, e o carte care ramane neatinsa de ani, de altfel a luat si un premiu important in literatura pentru copii. E de pus in biblioteca langa „Micul print” – doar ca e mai frumos ilustrata – si de citit de la 3 la 99 ani.

Sursa foto 2

Sursa foto 1

Povesti cu pirati, comori si papagali grasuni

Publicat pe Actualizat pe

Am mana buna la concursuri, mi s-a intamplat sa castig in mai multe randuri, spre bucuria vizigotilor care primesc mai mereu cate un colet. Probabil as putea sa particip mai des dar nu vreau sa-mi fortez norocul, il pastrez pentru cand voi juca la loterie, pana atunci ma multumesc cu cate o carte.

cufarul cartilor 8

The Big Book of Holiday este o carte foarte potrivita pentru mame nepricepute, te invata pas cu pas sa faci minunatii impreuna cu copiii. Soricei, harti ale piratilor, oua decorate, felicitari pop-up, dar poate fi folosita si de copiii mai mari de 6-7 ani datorita imaginilor care explica totul foarte clar. Am lasat-o pe Eva singura si a pictat un papagal roz si grasun. I s-a parut foarte distractiv, a folosit si palmele si a fost mandra de rezultat.

cufarul cartilor 5

cufarul cartilor 6

cufarul cartilor 7

Impreuna cu Filip am facut o harta a piratilor. Aici a fost mai laborios, dar nu dificil, in sensul ca materialele se pregatesc de cu seara. O foaie de hartie se ciupeste pe margini. Apoi se face un ceai, se pune intr-o farfurie si se scufunda foaia in ceai. Se pune la uscat si ta-na-na, dimineata, dupa ce Eva pleaca la scoala, avem o hartie care pare veche.

cufarul cartilor 3

Am desenat apoi o harta cum ne-am priceput, nu-i de speriat, exista suficiente idei in carte si am pus la cale o poveste in care ursuletul Ipi si pisica Eva cauta o comoara.

cufarul cartilor 2
Ei pleaca pe mare dupa ce gasesc o harta in scorbura unui copac de langa casa lor. Huhurezul care locuieste in scorbura ii cheama sa le dea harta si le povesteste despre pericolele pe care trebuie sa le infrunte.

(La casa avem un huhurez care are cuib prin apropiere, de aici a pornit toata povestea.)

cufarul cartilor 4

cufarul cartilor1

Povestea inca se scrie, copiii gasesc amanunte pe harte si-si imagineaza noi intamplari prin care trec cei doi eroi.

Basca stickere, dar le-am spus din start ca este cartea mea si nu au voie sa dezlipeasca toate stickerele deodata, altfel racaiam doua-trei zile la parchet si mobila si gata, ba cred ca e prea mult, intr-o zi terminau de lipit 600 de stickere.

Carti foarte frumoase de la Usborne gasiti pe pagina de Facebook „Cufarul cartilor”, iar detalii pe blogul Rasfrangeri. Toate cartile sunt in engleza, chiar acum au carti cu 4 lei pentru invatarea limbii engleze, structurate pe niveluri de dificultate.

Pasare cu picioare lungi, pasare cu cap colorat

Publicat pe Actualizat pe

1

– Mami, uite ratele alea pe care le-am vazut la cariera. Si egretele de la Malu Rosu! Si lebedele de asta-iarna.
– Da, sunt pasari din lunca Dunarii, noi stam in lunca, asa ii zice, e mai jos decat campia, de la Daia incepe campia.
– Si uite si pasarea aia frumoasa de mi-ai zis tu ca se numeste pasare-curcubeu. Aici scrie dumbraveanca, mami, dumbraveanca! Si fazanii de la Slobozia, cartea asta chiar a fost facuta aici, la noi.

Asa am aflat ce inseamna un determinator si am scapat de sarcina dificila de a boteza pasarile pe care le vedem cand colindam malurile Dunarii. Chiar daca imi dadea prin minte sa-i zic ca p-aia o cheama chira, nu m-ar fi crezut, dar s-a amuzat 5 minute de numele citit in carte.

Ca sa nu mai zic ca M a venit cu coletul si i-am spus ca e de la o fata al carei sot e ornitolog, iar el m-a intrebat daca e ornitolog adevarat sau e ornitolog ca Celus. Eh, nu conteaza, e o gluma interna, de familie.

pasari

Mai multe despre autori si indeltnicirile lor nu doar ornitologice aici