pe ici pe colo

Ne-a plăcut foarte mult: Adăpostul pentru cai ”Steaua Speranței”

Publicat pe Actualizat pe

Am fost prin primăvară la acest adăpost care culege de peste tot cai bătrâni, bolnavi, abuzați, abandonați, nedoriți de nimeni și le oferă un cămin încercând să-i dea apoi spre adopție. Sunt multe animale acolo, mai multe decât ne-am așteptat, ne-am gândit noi să le ducem morcovi și mere și ne-am dus cu prea puțin pentru că ne așteptam la 5-6 căluți.

Caii sunt, în general, blânzi, foarte bine îngrijiți, și surpriza mare au fost pentru noi lamele. Lama Mayo, o frumusețe pufoasă și încă o lamă frezată scurt, cu ochii albaștri și un pic cam nervoasă, imediat lăsa urechile pe spate, gata să scuipe.

adapost-cai-4

adapost-cai6

Au și ponei blânzi și iubitori, erau foarte geloși unul pe celălalt când îi mângâiau copii. Cei mici pot călări, există echipamente speciale, adăpostul nu oferă lecții de echitație ci mici plimbări pe cai, în mod absolut gratuit.

adapost-cai2

adapost cai8.jpg

O zi frumoasă de toamnă este perfectă pentru o vizită la adăpostul pentru cai, îi găsiți aici, copiii vor vedea animale îngrijite și respectate, iar adulții pot lua o țesală sau își pot găsi o treabă de făcut, adăpostul se bazează pe voluntariat, fără să oblige pe cineva. Nu puteți hrăni animalele, mâncarea se oprește la intrare ca să poată asigura cât de cât un program de masă, dar în afară de morcovi și mere ar mai fi bună o mână de mâncare pentru cei mai prietenoși ciobănești, eventual ceva boabe pentru găini.

adapost-cai9

adapost-cai10

Mie îmi este cam dor de Mayo, lamele sunt animalele mele preferate și abia aștept să ne întoarcem.

adapost-cai-3

Această postare nu este sponsorizată.

Giurgiu neoficial

Publicat pe

12938199_1698105670469256_6972439622987178309_n

Din când în când, atunci când am timp și cred că i-ar interesa și pe ceilalți scriu pe o pagină de Facebook dedicată orașului Giurgiu. Este despre orașul ascuns, despre istoria lui necunoscută. Un oraș cu multă apă, cu o istorie fabuloasă, cu păsări și vulpi care vin până la prima stradă, acolo unde încep să-l umple oamenii. Un oraș care ar putea fi, dar nu este pentru că nimeni nu-l iubește, un Giurgiu neoficial.

Regatul de jucarie

Publicat pe

Aceasta a fost ziua in care am vazut ploaia cum vine pe Dunare. Cu gri diafan si vant de a tremurat apa, ne-a condus la plecare tot asa cum ne-a insotit la venire. Un barbat cu parul alb dansa prea vesel in jurul unui ceaun pus la foc de vrescuri, iar noi am trecut pe langa el, alergand prin padure.

gostinu1

Atata cat ne-a permis ploaia, o juma de ora sau ceva mai mult am fost stapanii unui regat de jucarie in care se aud numai tipete de bucurie. Nu obositi si nici neputinciosi ca in fata celorlalte tipete, nu coplesiti de griji si nici indarjiti sa razbim. In regatul de jucarie doar te joci si esti vesel.

gostinu3

As fi vrut sa colind prin satul asta in care imi petreceam vacantele, sa fotografiez case cu suflet batran, case mici si parasite, sa iscodesc in chipurile oamenilor trasaturi cunoscute. Dar vazusem un drum enigmatic si drumurile de genul asta se parcurg neaparat. Mergea printre lanuri de floarea soarelui din care zburau saltat pupeze si fugeau speriati iepuri si m-asteptam sa se termine oricand, brusc, sa ne lase in camp.

gostinu2

Pacalisem ploaia, am fost mai rapizi sau ploaia ii lasa pe aventurieri sa se bucure se asfaltul nou, sa-l alerge in talpile goale, sa fie avioane care decoleaza de pe aeroportul privat, pentru ca in regatul de bucurie toti sunt bogati. Ciudat a fost ca drumul nu s-a terminat, dar ne-a adus aproape in acelasi punct din care l-am inceput.

Am adus-o pe ea, o floricica mica de soare, statea la talpile celorlalte cu mutrita asta de peek a boo si ne implora sa o luam la joaca.

gostinu5

Cariera de hai-hui

Publicat pe Actualizat pe

Si ne-a apucat iarasi dorul de duca, intai luam imprejurimile sa vedem ce s-a mai schimbat. Daca data trecuta le-am cumparat copiilor lupa pentru studiul amanuntit al lucrurilor apropiate noua, acum au binoclu pentru studiul celor indepartate de noi. Nu, am verificat, nu se vede in blocul de vis-a-vis. Dar poti cerceta zeci de pasarele galagioase care si-au facut un cartier de cuiburi intr-un mal de pamant, am aflat apoi ca se numesc lastuni de mal, poti verifica daca s-a mutat cineva pe insula din mijlocul Dunarii sau poti pur si simplu sa o pui pe mami sa stea  nemiscata si apoi sa te miri „uau, ce mare esti, mami, si ce ochi mari ai!”

Adica la cariera, de unde am mai cules ceva fosile, chiar exista oameni care se indeletnicesc cu asta, am cercetat ca sa am o confirmare ca nu suntem excentrici, si la plaja, caci s-a retras Dunarea si a lasat o frumusete de mal innisipat pe care poti face tumbe, castele, sau poti alerga la asfintit, cu picioarele prin apa, lip-lip.

 

cariera1

cariera2

cariera3

Imprimavarare

Publicat pe

primavara1

Unde ne pierdem libertatea? Undeva intre prima zi de gradinita si prima zi la job?

primavara2

Sau imediat dupa nastere cand copilul trebuie sa se invete cu un program? Somnic, laptic, plimbarica.

primavara3

Se nasc liberi dar cat putem sa le prelungim libertatea asta, cat e pana la prima za din lantul care se lungeste si se tot lungeste pana te incolaceste?

primavara4
Pe plaja, intre nisip si nori, tavalindu-se apoi printr-o holda de grau gras si verde, a fost o zi de libertate deplina. I-am adus murdari, fericiti, obositi. Imprimavarati.

Gogosari – flora si fauna

Publicat pe

Titlul e o gluma dar sunt sigura ca satul acesta este de referinta printre pescarii locali, numerosi, laudarosi si aflati acum in verva discutiilor despre ce peste bate, la ce trage si in ce zona. Si asta intr-un oras inconjurat de balti si canale, care trebuie sa fie un fel de rai pescaresc. Nu si pentru noi, desi imi place sa ies dimineata devreme si sa cumpar peste proaspta de pe strada.

Asadar, ca sa-i mai scoatem pe vizigoti din rutina plantarii diverselor vegetale  in gradina proprie, i-am dus pe balta la plimbare. Sa adune flori mici si colorate, sa-i bazaie albinele iesite la soare, sa vada o livada de meri – cred ca intr-o saptamana, doua, cand vor fi infloriti o sa fie de vis acolo, vorba Evei, „mami, am vazut un pom alb si inrozit” – si sa alerge prin vanticelul de primavara.

Bonus o capra cu trei iezi, un infiorator de jucaus catel de vanatoare si niste tauri la pasunat. In caz ca n-ati observat, au venit si berzele, declaram deschis sezonul de plimbari, primavara-vara-toamna 2014.

 

gogosari1

gogosari2

gogosari3

gogosari4

salcie

livada meri

gogosari10

debarcader

Forsythia

cais inflorit

balta gogosari

capra cu trei iesi