copii

cum să dormi o noapte lângă foc

Publicat pe Actualizat pe

Probabil că n-am ales cea mai potrivită perioadă – sfârșitul verii – nici cel mai potrivit loc – zona cea mai rece din țară, între Întorsura Buzăului și Miercurea Ciuc, ba chiar și altitudinea a fost cam mare, 1000m pe Ciucaș, dar Eva își dorea încă de anul trecut să mergem și noi cu cortul.

Am plecat bine echipați, cu saci de dormit, hanorace, veste, știut fiind că pe munte este frig peste noapte. O aventură pentru copii, un pic cam stresant pentru noi, mai ales că zile întregi plouase în zonă și pământul era cam umed, nu știu de Ciucaș. dar am traversat prin zona Siriu pe care am bătut-o ani de zile și pe-acolo sunt o mulțime de urși.

Ne-am oprit într-un loc de campare foarte agreabil, curat, pe malul unui pârâu gălăgios, al cărui nume nu-l găsim nicăieri. Pârâul este alimentat printre altele de cascadele Urlătoare, sunt două, una mare și una mică, sute de izvoare care curg la vale pe un versant abrupt. O notă mare pentru cine are în grijă acest loc, e pe un drum forestier care se și înfunda în apropierea locului nostru de campare,  este foarte curat, nu am văzut sticle sau pungi în apă, deși pe la unele vetre de foc mai sunt ”uitate” diverse mizerii se vede că oamenii încearcă să respecte pădurea, și nici nu este prea greu, am găsit oarecum mascat un tomberon de gunoi.

După ce am instalat cortul, copiii au găsit foarte distractiv să se joace în apa rece ca gheața a pârâului, au strâns lemne de foc și ne-am bucurat că în apropiere au mai campat două familii, astfel încât să nu ne nimicească măreția pădurii de brazi din spatele cortului nostru, și să nu ne simțim prea singuri în seara care se lăsa plină de umbre.

urlA1

O privire spre Urlătoarea mare

urla2

cortul pus pe un dâmb în care bătuse soarele peste zi

urla3

Pârâul fără nume și locul curat de campare

Când s-a lăsat complet întunericul am alungat umbrele pădurii cu un foc de tabără și am mai bifat un punct pe bucket list-ul Evei. La fel și vecinii noștri și mi-a plăcut că nici ei nu au găsit de cuviință să facă  grătar. Ne-au ajuns gălăgia pârâului, scânteile care săreau vesel din foc și pădurea apăsătoare de pe versant, iar mai târziu în noapte miliarde de stele s-au aprins pe cer, a fost cel mai înstelat cer pe care l-am văzut vreodată.

Copiii au dormit foarte bine, noi mai puțin, ne-am trezit tot timpul să-i verificăm, iar dimineața a fost superbă, e un sentiment pe care nu l-am mai trăit, să ieși la 7 dimineața din cort  în liniștea monumentală a brazilor. Și la 7C, ceea ce înseamnă că peste noapte fusese chiar mai puțin.

urla4Se pregătește focul de tabără

urla5

Dimineața, la cules de rășină în scopuri științifice

Țărăncile

Publicat pe Actualizat pe

Bunica paternă era țărancă, purta basma legată sub bărbie și șorț negru brodat pe margini. Se așeza seara pe marginea prispei din pământ și chema rațele ”mani, mani”, iar eu stăteam lângă ea și o băteam la cap cu întrebări, dar era tăcută, sătulă de câți copii crescuse, frații mai mici, plus încă 7 ai ei. Cea mai mare din șapte copii, pe vremea ei prima născută nu era dată la școală, rămânea acasă să-și crească frații mai mici, iar eu insistam seară de seară să o învăț să citească, aducând argumente peste argumente, fără să dau înapoi în fața tăcerii ei.
Bunica maternă era tot țărancă, făcuse 4 clase. Era magiciană, turna făină și apă și apoi scotea o foaie atât de subțire încât vedeai prin ea și sucitorul n-o mai putea subția. Atunci o ridica pe pumni și o învârtea prin aer de o făcea cât un cearceaf. Cosea pe ”itamină” fețe de masă cu modele complicată, iar iarna punea războiul și făcea macate din lână și preșuri din ațe. Îmi amintesc războiul, ocupa toată odaia, îmi rămânea loc să mă strecor pe margine, pe lângă drugii de lemn lustruit, era neted ca lemnul de la jugul boilor. La ea, cel mai tare mă fascina că citea. Citea tot ce-i pica în mână, romane polițiste de Rodica Ojog Brașoveanu, romane românești, cărțile de povești mi le punea mie deoparte. Mai târziu, îmi făcea și recomandări, ea mi-a pus în mână Jar a lui Rebreanu și mi-a zis:
Citește-o, mamaie, că ai crescut, să vezi ce proaste sunt fetele, să nu fii și tu așa.
Mamaia de pe deal era o mătusă în curtea căreia am crescut, cumnata bunicii materne. Nu se aveau bine, între ele era o rivalitate care pornea de la foile de plăcintă și mergea până la citit.
Și ea tot țărancă, tot patru clase, era croitoreasă, inmuia în gură creionul chimic și nota cu litere chinuite măsurătorile. Și p-asta o dădea hărnicia afară din casă, toată ziua scutura, spăla, curăța, preșurile de ață din casa n-aveau fir de praf și gătea cu mare artă, dar fără să-și întreacă rivala. Mă lua pe mine pe post de juriu:
Vezi, fă, că am făcut dolangaci, e pe poliță. E bun?
Aham, mormăiam eu cu gura plină.
E mai bun al meu sau al mă-tii marii?
Alu mamaie e mai bun dar și alu mata e bun.
Se înnegura.
Mai citește, fă, mă-ta marea? Ce cărți a mai citit? mă întreba cu glas ușor amuzat și, fără să mai aștepte răspunsul meu, adăuga: Fi-i-ar citania a moartii, femeie bătrână stă cu cartea în brațe!
Și acum regret că eram brutal de sinceră, măcar o dată să-i fi spus că ea face cel mai bun dolangaci, deși cred că o distra răspunsul meu de copil, când am mai crescut nu m-a mai pus să jurizez dolangacii, plăcintele sau ostropelul.

 

Jocul nu e greu

Publicat pe Actualizat pe

Rockul e o constantă în educația copiilor, nu că am ține cu orice chip, dar asta e, sunt cântecele lor de leagăn. Au trupele și piesele lor preferate și le place mai ales rockul românesc pentru că înțeleg versurile. Mare eveniment a fost pentru Eva concertul Iris din Giurgiu, la care  co-autorul ne-a făcut surpriza să cumpere bilete. Eva a mai fost la concerte, chiar la unul cu Iris, dar în aer liber. Acum i-a văzut foarte de aproape, ceea ce a fost cât se poate de interesant și emoționant.

În pauză, s-a dus să ceară un autograf, iar Cristi Minculescu, cu modestia obișnuită a făcut poze cu copiii, și, spre încântarea Evei, a fost foarte glumeț cu ei. Filip a cam obosit și a plecat un pic supărat că Iris nu au cântat ”Spune tu, vânt”, dar să-l iertăm, nu are nici cinci ani.

iris1
Eva a dansat și a țopăit tot timpul și am adus-o acasă în plânsete prin care și-a descărcat toate emoțiile trăite.
iris

Lumanarica insetata

Publicat pe Actualizat pe

Acesta este un experiment stiintific pentru copii foarte simplu si care nu necesita multe materiale.

Aveti nevoie de:

o lumanare

o farfurie plata

apa

2-3 picaturi de colorant alimentar pentru a colora apa si a observa mai bine efectul

un pahar transparent

un adult care sa supravegheze

 

Puneti putina apa cat sa acopere fundul farfuriei si colorati-o. Plasati lumanarea in centrul farfuriei si aprindeti-o (adultul face asta, da?). Acoperiti lumanarea asezand peste ea paharul cu gura in jos. Observati ce se intampla. Se vor intampla 3 fenomene, succes in incercarea de a le explica unui prescolar. Nu merge nici sa sariti peste explicatie, nu o sa va lase.

In primul rand, lumanarea arde si incalzeste aerul din interiorul paharului, crescand presiunea. Gazele vor incerca sa scape catre exterior unde presiunea e mai mica, si se pot observa mici bule la buza paharului. Alea-s gazele care fug. Primul fenomen.

In al doilea rand, lumanarea se stinge. A consumat oxigenul din pahar, nu mai poate arde. Al doilea fenomen.

In al treilea rand, apa incepe sa urce in pahar si face lumanarea sa pluteasca. Cand lumanarea s-a stins, temperatura scade, oxigenul e consumat, presiunea in interior e mai mica decat cea atmosferica. Diferenta de presiune face apa sa urce, in incercarea de a egala presiunea cu cea atmosferica. Al treilea fenomen.

lumanarea1

Poza de la Pixie, pentru mai multe poze de la ultimul atelier de stiinta distractiva pentru copii faceti-i o vizita pe FB

Mai multe experimente pentru copii:
Balonul care se umfla singur
Laptele curcubeu
Vulcanul
Experimentul cu diferite densitati

Cine stie…raspunde!

Publicat pe

Coacem tot felul painici aromate, jucam tabinet cu Eva care umbla cu cartile dupa ea si te invita una-doua la un joc si descoperim jocuri vechi de  cand erau „mama si tata mici ca noi.” A avut nevoie de ceva reparatii, dar acum e functional. Putin depasit, la multe intrebari cu „cel mai inalt, cel mai bogat, cel mai cucuiat” trebuie doar sa raspunzi automat cu URSS si beculetul se aprinde multumit.

joc1

Emotii de adult, nerabdare de copil

Publicat pe

PIXIE3

Si a fost primul atelier in casuta lui Pixie, o locatie calda si luminoasa. Am avut ceva emotii, nu stiu daca sunt inerente inceputului sau le-am produs eu ca sa fie. Ma stresam sa n-am mai lucrat cu copii atat de mici, doar cu adolescenti. Si cum eram eu asa stresata, si copiii tot soseau, i-am observat ca sunt nerabdatori sa picteze, deschisi si plini de bucurie.
Am mai avut ceva de invatat de la ei, au folosit materialele in alt mod decat le-as fi folosit eu. In partea intai aveau de imprimat folosind niste frunze, iar cativa s-au gandit sa puna mai multe culori pe aceeasi frunza. A iesit foarte frumos, ba chiar am avut si o sigla „salvam Rosia Montana”. A fost si haios, pentru ca s-au apucat sa manance din merele pe care le taiam tot pentru imprimat.
Maine avem urmatorul atelier, si nu miros inca emotii prin aer. M-am gandit la personaje ciudate, imaginare gen monstri, dinozauri, vrajitoare, genul de povesti ciudate pe care le mai spun copiii si uneori sunt respinse de adultii din jur, fara sa intelegem ca aceste personaje sunt doar o modalitate de a verbaliza tot felul de frici sau supape pentru o imaginatie bogata. Sper sa avem niste tricouri frumoase, haioase si bu-hu-hu.
Eva a participat si ea, iar azi am avut o discutie caraghioasa:

Ai vazut ca eu le-am spus copiilor ca te cheama Ana?
Da, multumesc, ai fost un asistent de nadejde.
Asa le-ai zis sa-ti zica, nu? Ana!
Sigur, doar asta e numele meu.
Si eu sa-ti zic Ana?
Asa vrei tu sa-mi zici? Am vazut ca mi-ai zis „mami”
Da, dar nu de la inceput.
Auzi, zgatie, cat ai stat tu si te-ai gandit daca sa-mi spui Ana sau mama?
Aaaa, destul de mult.

Nota: Educatoarea Evei il avea in grupa si pe baietelul ei si insista ca acesta sa-i zica pe nume, sa nu o strige „mami.”

credit foto: http://www.mepixie.wordpress.com

Despre garderoba de toamna si lana minune

Publicat pe Actualizat pe

Vine toamna, bine-mi pare
In gradina am o floare Ma arde la buzunare

E vizibil ca vine doamna toamna, buzunarele se golesc mai ales pe garderoba copiilor care trebuie schimbata la fiecare sezon, putine raman bune de purtat din primavara trecuta pentru ca astia mici se cam lungesc peste vara. Mai ales cand sunt de sex opus si nu prea ramane de la fetita la baiat. Pantofi, Eva are nevoie de 3 perechi: mai decupati, sport si mai inchisi pentru toamna tarzie, Filip de doua perechi, pantaloni de trening, pantaloni de scoala (Eva), bluze cu maneca lunga, hanorace, gecute mai subtiri si mai groase, pulovere, strampi, fustite, caciulite mai subtiri si mai groase. Nici nu pot sa fac o lista si sa aproximez preturile pentru ca voi avea nevoie de calmante. Asta fara fite, un sacou dragut pentru fetita, o rochita, un sarafan.

Ce surse de hainute aveti? Eu am trei:

Second handul, avem unul mare cu 2 etaje aici, unde gasesc haine extraordinare, de calitate excelenta si in stare foarte buna, mai ales cele pentru copii. Cum este cel mai mare magazin din oras e caraghios cand ma intalnesc cu cunoscuti acolo, nici unul nu cumpara pentru el sau ai lui, a intrat doar sa se uite.

Prietenii cu copii mai mari, aici e un mare trafic de haine, dau si primesc. Am trei cutii in baie unde depozitez hainele ramase mici. Ce ramane de la Eva si poate purta Filip, ce ramane de la Eva si poate purta Lena, ce ramane de la Filip si poate purta Teodora.

Magazinele obisnuite gen C&A si H&M care au haine bune pentru copii, unde vanez ofertele si reducerile de preturi, deh, nu-i usor sa imbraci bine doi copii.

Online. Online? stai ca eu n-am cumparat niciodata haine online, nici pentru mine si nici pentru copii, pentru mine e explicabil, sunt pretentioasa si e musai sa probez, dar pentru copii e inexplicabil, pana la urma le cumpar haine si fara sa fie ei cu mine. Asa ca oferta celor de la Tomky de a incerca magazinul lor a picat excelent. Vine toamna si experimentez si comanda online de haine pentru copii.

Experienta a fost pozitiva din start, la inscriere nu mi-au cerut codul numeric personal, adesea am renuntat sa fiu clientul unor magazine pentru ca mi se cere CNP-ul. Nu mi se pare ca le-ar trebui neaparat si nici ca e musai sa-l scriu pe toate gardurile, desi nu cred ca-i greu de aflat, dar, ma rog, nu il dau eu. Siteul este sigur pentru plata cu cardul fiind verificat prin trusted.ro. Comanda a sosit a doua zi, e chiar rapid, mi s-a intamplat sa astept cu zilele sau chiar sa nu vina niciodata, am spus ca haine n-am mai cumparat online, dar comand carti, cosmetice si mancare.

Tomky e dragut, ludic, cu fetite, baietei, pisicute, relativ bine structurat si mi-a placut mult ca au produse fabricate in Romania. Poate o fi vreo forma de patriotism total diferita de a purta bentite tricolore cand nu e cazul si a ne lauda cu bogatiile tarii, dar eu prefer produsele romanesti. Ii au pe Pifou cu hainutele organice pentru bebelusi, pe Tikki cu papuceii de piele, tricotaje Gioia si Tricotex. Se vede ca exista un interes pentru promovarea brandurilor romanesti, restul hainelor sunt englezesti sau nemtesti, fiecare produs avand atasata o descriere detaliata. Ar fi fost mai usor de accesat pe branduri daca ar fi existat un meniu de genul asta „comanda dupa producator”

Am scartait putin pentru ca am picat exact la sfarsit de sezon estival cand erau multe reduceri la hainele de vara – inca mai sunt – si se baga colectia de toamna, asa ca-mi alegeam ceva cu ochii dar cand sa comand nu exista marimea respectiva pe stoc. Mi-a fost greu sa aleg ceva, mai ales pentru Eva ca la Filip m-am hotarat imediat, sunt multe haine dragute pentru fetite, am oscilat indelung intre un pulover cu model scandinav si o pereche de pantaloni cu curelusa smechera si lucitoare. Am ales pantalonii, ca s-a facut o pasiune aici pentru cureluse, coliere, bratarele si alte accesorii feminine.

Filip a iesit cel mai castigat, pentru el m-am oprit din prima la o cagula din lana merinos, exact cum este cea din foto. Sunt incantata de cum arata, in mintea mea ceva facut din lana este scarpinicios si inconfortabil, se poarta neaparat cu ceva pe dedesubt ca sa nu te apuce toti mancaricii, asa cum ne facea noua bunica vestute din lana si cum ii face si Evei bunica ei. Cagula asta este altfel, subtire cam cat  un stramp nevatuit, flexibila si aratoasa. Banuiesc ca va fi calduroasa fiind din lana si chiar aveam nevoie, Filip nu suporta caciuli groase pe cap, iar cand temperaturile sunt scazute tare – cum sper ca nu se va intampla iarna asta – se poate pune o gluga pe deasupra.

cagula-de-lana-pentru-copii

Recomand lana asta minune, au si pantalonasi, body-uri, preturile sunt ok spre maricele, dar stim cu totii ca un copil mic nu suporta sa stea infofolit, are nevoie de miscare ca sa poata dormi mai bine dupa aia, si decat body+bluza+pulover mai bine reducem din numarul de haine. Mai ales daca practicati schimbul de hainute si aveti cutii si cutiute in baie speciale pentru asta.